Povestea primului cartier de blocuri din Hunedoara, spusă de spionii americani în anii '50: locuinţele construite în trei ani pentru 20.000 de muncitori
0Note secrete ale Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA arată cum priveau spionii americani marea transformare a Hunedoarei, de la începutul anilor ’50, când oraşul şi-a mărit de cinci ori populaţia.
La începutul anilor ’50, Hunedoara, la acea vreme un oraş cu mai puţin de 8.000 de locutori, trecea prin schimbări dramatice. Apăreau primele cartiere de blocuri, ridicate în ritm alert pentru familiile muncitorilor din combinat, iar uzinele de fier ale oraşului îşi începeau transformarea într-un colos siderurgic. Evenimentele nu au trecut neobservate de spionii Agenţiei Centrale de Informaţii a Statelor Unite ale Americii, care în 1952 ofereau un raport despre situaţia oraşului, pregătit pentru a primi 20.000 de muncitori.
„Întreprinderea de Construcţii nr. 12 se ocupă cu ridicarea clădirilor, fiind în subordinea Ministerului Român al Construcţiilor. Sediul ei se află în Petroşani, având secţii În Huendoara şi Deva. Întreprinderea angajeză 1.000 de muncitori şi funcţionari. Printre proiectele derulate în Hunedoara se numără Oraşul Muncitoresc Hunedoara. Acesta cuprinde o serie de clădiri noi în Hunedoara, în care se vor stabili peste 20.000 de muncitori din Combinatul metalurgic. Lucrările au început în 1948, iar în decembrie 1951 erau încă în progres. În acest moment un număr mare de apartamente a fost ocupat deja. Cazarmele militare din Hăşdat, de lângă Hunedoara erau în curs de finalizare în 1951, iar clădirea Fabricii de pâine a fost finalizată în decembrie 1951 de Întreprinderea de Construcţii nr. 12”, se arată într-un raport din arhiva CIA.
În 1951, combinatul metalurgic avea propria întreprindere de construcţii, angajată în ridicarea unei uzine de cocs şi a unei fabrici de oxigen, informau autorii raportului. „Întreprinderea specială de construcţii mai conduce lucrările la un nou furnal, care încă nu era finalizat în 1951. Se spune în Hunedoara că acest furnal va fi unul uriaş. Uzinele Hunedoarei aveau propriile mine de fier la Teliuc şi Ghelari”, se mai arăta în raportul CIA din 1952. Castelul Corvinilor se aflla, de asemenea, în reparaţii, în acei ani.
Populaţia a crescut de cinci ori într-un deceniu
După mai puţin de un deceniu, Hunedoara ajunsese la o populaţie de aproape 40.000 de locuitori, iar aşezarea gravita în jurul combinatului, devenit unul dintre marii producători de oţel, fontă, cocs şi laminate din România.
„Căruţele primitive ale ţăranilor, trase de cai uscăţivi şi istoviţi împart aceleaşi drumuri cu marile camioane din Cehoslovacia. Ţăranii care au rămas ataşaţi pământurilor încă poartă căciulile negre din blană, în formă de pâlnie, pantaloni strâmţi ţesuţi acasă sau în fabrici. Localnicii mai săraci îşi învelesc picioarele în bucăţi de pânză sau poartă pantaloni de tip albanez ţesuţi acasă. Femeile lor se îmbracă în fuse largi, veste din lână făcute de ele, poartă baticuri şi încălţări de lână sau cauciuc. Agricultorul care şi-a părăsit pământurile pentru a munci în uzină a căpătat rapid un aspect de orăşean. Fiul lui pare să fie fi făcut saltul în mai puţin de zece ani. Văzând tineri şi pe soţiile lor dansând rock and roll şi jazz la restaurantul combinatului, unui străin i-ar fi greu să îşi imagineze cum a avut loc această transformare atât de repede”, informa jurnalistul american M. S. Handler, într-un reportaj publicat în 1 februarie 1959 în The New York Times, sub titlul: „Noul oraş al oţelului se ridică în România - Uzinele construite de sovietici au produs un milion de tone anul trecut”.
Vă recomandăm să citiţi şi: