PORTRET: Tânărul Mihai Drăgănesc este paramedicul anului în judeţul Hunedoara
0Hunedoreanul are 24 de ani, lucrează de doi ani ca paramedic şi a fost desemnat „Paramedicul anului 2010”. Spune că meseria pe care o practică zi de zi reprezintă pasiunea vieţii sale.
PROFIL
Născut: 26.06.1986
Studii: anul II postliceal
Experienţă: paramedic
Familie: necăsătorit
La scurt timp după ce a terminat liceul de electromecanică din Simeria, Mihai Drăgănsesc a plecat în Portugalia. A muncit aproape trei ani în diferite domenii, apoi a hotărât să se întoarcă acasă. Gândul la o carieră l-a făcut să se înscrie la examenul de subofiţeri în Poliţie. Destinul a făcut însă ca, între timp, să dea examen la SMURD. A fost admis şi consideră că şi-a găsit adevărata vocaţie: aceea de a-şi ajuta semenii. „Munca de paramedic este ceea ce mi-am dorit întotdeauna să fac. Sunt de-a dreptul pasionat de meseria mea. Cred că acesta a fost unul dintre motivele pentru care am câştigat această distincţie”, este de părere Mihai.
L-a salvat pe vărul său
Un alt motiv pentru care Mihai consideră ca a fost desemnat paramedicul anului este operaţiunea de salvare a vărului său, care a fost electrocutat. „Eram liber şi am fost chemat repede de fratele vărului meu, care m-a anunţat că acesta s-a electrocutat în timp ce suda. Am ajuns la faţa locului înaintea Ambulanţei. Am văzut locul în care a intrat şi a ieşit curentul electric şi am început manevrele de resurscitare. Când a venit Ambulanţa, vărul meu respira. În scurt timp a fost readus la viaţă”, povesteşte paramedicul.
Voluntar pe Ambulanţă
Mihai îşi doreşte atât de mult să fie alături de semenii săi, încât s-a înscris voluntar la Ambulanţă. După ce termină programul la SMURD sau dacă are timp liber se duce şi munceşte alături de colegii săi de la Ambulanţă. „Cred că sunt singurul paramedic din judeţ care face voluntariat la Ambulanţă. Uneori fac şi 20 de ore de voluntariat. Şi mă simt o persoană împlinită”, spune Mihai. În paralel, tânărul paramedic urmează cursurile postliceale sanitare de la Hunedoara.
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Ai vreun motiv de teamă atunci când mergi la o intervenţie?
În priml rând nu mi-aş dori să fiu solicitat. Şi asta pentru că acest lucru înseamnă că sunt persoane rănite. Apoi, mi-e teamă ca printre accidentaţi să nu fie persoane cunoscute. E un gând cu care te urci în maşină. Apoi te gândeşti că, orice s-ar întâmpla, important este să-ţi faci meseria cât mai bine.
Nu rămâi marcat de ceea ce vezi?
M-am obişnuit cu ideea că moartea face parte din viaţă. Sigur, nu e uşor să fii prezent lângă un om grav rănit care te imploră din priviri să-l salvezi. Cel mai mult mă impresionează cazurile în care sunt copii implicaţi în accidente. Sunt imagini care îţi rămân adânc înfipte în memorie.