Manualele de sex care făceau furori în Evul Mediu. Ce însemna „sexul diavolesc“ şi unde se găseau cele mai râvnite reţete pentru femeile care se doreau fatale
0Deşi nu au fost la fel de faimoase ca vechiul manual al sexului „Kama Sutra”, câteva lucrări medievale oferă detalii importante despre modul în care oamenii din trecutul îndepărtat se raportau la relaţiile intime.
Primele manuale care conţineau sfaturi despre sex au circulat în Europa medievală din secolele XII - XIII, susţin istoricii, însă au existat lucrări ample, mult mai vechi, care „reglementau” relaţiile intime şi impuneau restricţii şi penitenţe oamenilor care „păcătuiau” făcând sex.
Manualul medieval al penitenţelor
Un astfel de manual, atribuit arhiepiscopului anglo-saxon Theodore, din secolul al VIII-lea, s-a numit Paenitentiale Theodori şi a inspirat de-a lungul secoleleor următoare şi alte lucrări dedicate vieţii intime a creştinilor. Potrivit acestuia, sexul era interzis în perioada de 40 de zile, de post, înainte de Paşti, Crăciun, dar şi în zilele de miercuri, vineri şi în nopţile de duminică. „Cine va face sex duminica, să ceară iertarea lui Dumnezeu şi să postească timp de trei zile”, informa clericul medieval. Cei carese lăsau pradă dorinţelor trebuiau să îndure pedepse autoimpuse. Biciuirea, rugăciunea, aşezarea în genunchi pentru perioade îndelungate şi zilele de post remediau vina pentru „păcatele” săvârşite. Codul arhiepiscopului prevedea penitenţe chiar şi pentru cei care aveau vise erotice. „Cel care se va murdări în somn să se trezească şi să cânte şapte psalmi în genunchi şi să postească ziua, doar cu pâine şi apă, sau să cânte 30 de psalmi şi la fiecare verset să îngenuncheze”, arătau Canoanele lui Theodore. Uneori însă, pentienţele nu erau de ajuns. „Sexul diavolesc” cu femei sau animale şi sexul oral aducea cele mai grele pedepse. „Cine va spurca faţa altuia, acesta este răul cel mai mare. Cel care va fi judecat de aceasta va trebui să facă penitenţă pentru toată viaţa”, se arată în canoanele lui Teodor.
Ghidul sexual al înţeleptului arab
Cu totul diferit de lucrările clericilor, un alt manual cunoscut în Evul Mediu ca ghid al vieţii intime s-a numit „Grădinile parfumate ale plăcerilor senzuale”. Lucrarea a fost scrisă între anii 1410 – şi 1434 de un înţelept arab, Muhammad al-Nafzawi, avea 21 de capitole şi a fost prezentată ca un ghid erotic al vremii, care oferea sfaturi despre relaţiile intime şi descrieri ale acestora. Pentru ca o femeie poate fi „savurată” de bărbaţi, afirma autorul manualului erotic, ea trebuie să aibă o talie perfectă, să fie rotofeie şi pofticioasă. Femeia trebuia să aibă coapse şi fese tari, şolduri mari şi pline, o talie de formă fină, mâini şi picioare de o eleganţă izbitoare, braţele şi umerii bine dezvoltate. Femeia ideală, continua Muhammad al-Nafzawi, vorbeşte şi râde rar, şi niciodată fără un motiv. Ea nu părăseşte casa nici măcar pentru a-şi vedea vecinii şi nu are prietene femei, singurul om de încredere fiind soţul ei. „În cazul în care soţul ei arată intenţia de a-şi îndeplini ritualul conjugal, ea este de acord cu dorinţa lui şi, ocazional, chiar le provoacă. Ea îl asistă mereu în afacerile sale şi îi împărtăşeşte grijile şi lacrimile. Nu râde şi nu se bucură când îşi vede soţul întristat. Îşi ascunde părţile ei secrete şi nu permite să fie văzute. Este întotdeauna elegant îmbrăcată, foloseşte parfumuri cu arome, antimoniu pentru toaleta ei şi curăţă îşi dinţii cu miez de nucă. O astfel de femeie este îndrăgită de toţi oamenii”, afirma înţeleptul. Autorul manualului erotic numea 29 de poziţii sexuale, cărora le ofera scurte descrieri, printre ele fiind: cu degetele de la picioare înghesuite, cu picioarele în aer, capra, broasca, şurubul lui Arhimede, coada de struţ, îndoit de curcubeu, burtă la burtă, berbecul, cocoaşa cămilei, fierarului şi seducătorului.
Experimente sexuale
Faimoasă în Evul Mediu a fost şi opera Caterinei Sforza, din secolul al XV-lea. Autoarea a fost contesă a oraşelor italiene Imola şi Forli şi s-a remarcat prin viaţa sa tumultoasă, dar mai ales prin lucrările sale ştiinţifice şi interesul manifestat pentru alchimie. Manualul său „Experimenta” oferea peste 300 de reţete şi formule de secrete alchimice, cosmetice si medicale pentru femeile care îşi doreau să fie mai atractive pentru iubiţii lor şi chiar pentru „restaurarea” sau imitarea virginităţii femeilor. Potrivit contesei, pentru pregătirea poţiunii de virginitate, femeile aveau nevoie de a distila salvie şi apă într-un alambic, iar apoi în timp, să aplice amestecul rezultat în vagin. În aceeaşi lucrare, contesa oferea şi câteva reţete bărbaţilor care îşi doreau performanţe sexuale. Folosind elemente cum ar fi rădăcină satyrion, grăsime de porc mistreţ, piper sau un skink (o specie de şopârlă mică), bărbaţii îşi puteau mări organele sexuale şi pot creşte durata actului sexual, afirma contesa. O altă reţetă medievală atribuită ei promitea celor care o foloseau că vor avea erecţii prelungite pe durata întregii nopţi: „Vei fi capabil să te culci cu o femeie şi vei vedea că vei putea face cu ea tot ce doreşti, şi să te bucuri întreaga noapte de ea”, susţinea Catherina Sforza.
Vă recomandăm şi: