Cele mai bizare reguli ale sexului în Evul Mediu: în ce condiţii se puteau bucura oamenii de partenerii de viaţă şi motivul pentru care prostituţia era permisă
0Viaţa intimă a medievalilor era controlată prin nenumărate reguli stricte, impuse de reprezentanţii Bisericii. Păcatele erau combătute prin post, rugăciune şi pedepse corporale, iar poftele carnale puteau fi satisfăcute mai ales de prostituate.
Moraliştii Evului Mediu considerau adesea că patimile, în special cele legate de viaţa sexuală , puteau prezenta o ameninţare asupra vieţii oamenilor şi a integrităţii comunităţii. Cu timpul, au stabilit tot mai multe reguli, unele dintre cele mai bizare, care vizau relaţiile intime şi modul în care abaterile puteau fi sancţionate.
Cele mai ciudate au fost concepute de reprezentanţii Bisericii şi sunt menţionate în manualele de penitenţe medievale.
Sexul diavolesc
Canoanele medievale vizau preoţi care păcătuiesc trupeşte, violarea virginităţii unor femei, luarea logodnicei altui bărbat, adulterul, incestul şi o gamă largă de „păcate împotriva naturii”. Cu toate puteau fi „spălate” prin recitarea de rugăciuni şi versete, autobiciuirea, aşezarea în genunchi pentru perioade îndelungate sau prin donaţii şi pomeni. Postul negru, cu pâine şi apă, era deseori menţionat ca remediu al păcatelor acuzate de Biserică.
„Dacă un bărbat păcătuieşte cu soţia sau logodnica altcuiva, el şi ea vor trebui să postească timp de şapte ani, trei doar cu pâine şi apă şi patru după cum îi va spune confesorul său”, arătau canoanele lui Theodore, un arhiepiscop creştin din secolul al VII-lea.
Printre păcatele cele mai grave menţionate în canoanele bisericeşti se număra „sexul diavolesc” cu femei sau animale. Erau răscumpărate prin ani de post şi rugăciune. „Cine va spurca faţa altuia, acesta este răul cel mai mare. Cel care va fi judecat de aceasta va trebui să facă penitenţă pentru toată viaţa”, se arată în canoanele lui Teodor, vechi de circa 1.300 de ani.
Sexul în zilele de post şi în timpul marilor sărbători era interzis adesea în viaţa cuplurilor, potrivit altor canoane bisericeşti. Sexul în timpul menstruaţiei femeilor era interzis pe motiv că ar duce la naşterea unor copii cu malformaţii, potrivit unor autori medievali. Dragostea în timpul sarcinii era, de asemenea, nepermisă, la fel şi relaţiile cu mamele nou-născuţilor.
Duminica era ziua în care relaţiile sexuale erau considerate păcat, pentru că oamenii ar fi mers „murdari” la biserică. La fel şi sâmbăta, ziua dinaintea Liturghiei. Miercurea şi vinerea erau considerate zile de post. Unii reprezentanţi ai Bisericii creştine au extins setul de reguli. „Erau avertizaţi că păcătuiesc dacă se implică în relaţii sexuale în timpul zilei, în timp ce sunt dezbrăcaţi şi în alte poziţii decât cea a misionarului”, arătau autorii volumului „Ghidul vieţii intime a medievalilor”.
Bordelurile, „supapa” societăţii medievale
În ciuda regulilor stricte impuse de Biserică faţă de viaţa intimă a medievalilor, societatea medievală recunoştea prostituţia ca un rău necesar. Unul dintre argumente era că bărbaţii păcătoşi, inclusiv cei care slujeau Bisericii, ar corupe femei respectabile, chiar pe propriile soţii, ori ar practica sodomia, dacă nu aveau la dispoziţie prostituatele care îşi vindeau trupurile pe străzi sau în bordeluri.
„Îndepărtaţi prostituatele din afacerile umane şi veţi distruge totul cu pofta”, afirma Sf. Augustin, potrivit autoarei lucării „Regulile bordelurilor din Anglia Medievală” (Ruth Mazo Karras). Bordelurile erau răspândite în numeroase oraşe europene, de obicei în suburbiile acestora, iar practicantele prostituţiei erau considerate adesea bunuri ale comunităţii. Femeilor sărace li se oferea astfel un acoperiş sub care să se adăpostească, iar activitatea lor era controlată. Printre regulile impuse adesea prostituatelor a fost că nu trebuiau să fie văzute în public, mai ales în zilele de sărbătoare, că nu aveau voie umble pe străzi şi că trebuiau să rămână discrete.
Vă recomandăm şi: