CAMPANIE ADEVĂRUL DE SEARĂ "SUPRAVIEŢUITORII": Viorel Crişoveanu şi-a depăşit condiţia de „om al străzii”

La 18 ani a fost obligat să părăsească casa de copii. A luptat din greu, iar acum se consideră un om „la casa lui”. Munca şi obsesia de a nu ajunge „boschetar” au fost atuurile lui Viorel Crişoveanu în lupta cu un destin crud.

A avut o copilărie grea, trăită la un cămin de copii din Orăştie. Mamă şi tată i-au fost angajaţii centrului. În timp, a aflat că are 12 fraţi. Pe o parte dintre ei i-a cunoscut, pe ceilalţi nu i-a văzut niciodată. Calvarul a început după vârsta majoratului.

Nu a avut parte de un „chef monstruos” asemeni celor de vârsta lui, ci doar de o înştiinţare: aceea că trebuie să părăsească căminul. „Singurul lucru pe care îl aveam a fost meseria. Am ajuns în stradă şi am început lupta cu destinul. Am dormit în ghene de gunoi, în canale şi luptam zi de zi să nu ajung un om al străzii. Munceam pe unde apucam pentru a câştiga bani de o pâine, dar aveam o problemă: nu reuşeam să mă spăl şi să-mi curăţ hainele”, a povestit Crişoveanu.

O perioadă a locuit cu chirie, apoi pe la prieteni şi în final a început lupta pentru a obţine o locuinţă.

„Îmi trebuia o cameră, ceva, orice, altfel riscam să ajung un om al străzii. Aşa că am cerut ajutor de la primărie, care, după şase greve ale foamei, mi-a oferit o cămăruţă de care sunt mulţumit”, a spus Viorel.

Este calificat ca electrician, instalator, amenajări interioare şi exterioare, dar, pentru a-şi  asigura traiul de zi cu zi, a muncit în orice domeniu. „Am fost vânzător de ziare, am muncit cu ziua numai ca să pot să-mi asigur existenţa. Cânt la şase instrumente şi, uneori, am dat şi lecţii de muzică”, a spus hunedoreanul.

Moş cu acordeon

Acesta povesteşte că una dintre cele mai emoţionante zi din viaţa sa a fost când a împlinit 30 de ani. „Colegii de serviciu mi-au făcut cadou un tort. A fost prima dată în viaţa mea când am suflat în lumânările dintr-un tort. Am plâns de emoţie”, şi-a amintit Crişoveanu. De Crăciun, hunedoreanul se transformă în Moş Crăciun cu... acordeon. „Pentru mine, Moşul exista undeva în sufletul meu. L-am păstrat acolo şi l-am scos la iveală în urmă cu şapte ani. Atunci m-am gândit că aş putea să fiu un ajutor al Moşului. Acordeonul îmi dă aşa o notă de prestanţă. Ţine loc de burtă”, a spus Crişoveanu.