Elena Simon - institutorul cu lipici la copii
0Giurgiuveanca predă de aproape 16 ani într-o şcoală de la ţară şi spune că n-ar renunţa la postul de la şcoala generală cu clasele I-VIII din satul Remuş.
Elena ar putea convinge pe toţi cei din jurul ei despre bucuria de a lucra cu copiii şi ar putea îndruma paşii tinerilor spre profesia de cadru didactic, atât de mult îşi iubeşte meseria. Iniţial, ar fi trebuit să urmeze o meserie în sistemul sanitar, urmând exemplul celor din familia sa.
„Lucrau toţi în domeniul sanitar şi ar fi trebuit ca şi eu să devin asistentă şi să merg să studiez la Liceul Sanitar din Târgovişte. După Revoluţie s-a creat în Giurgiu, Liceul Perdagogic şi aşa m-am răzgândit. Mi-a fost greu să mă despart de familie şi am decis să rămân în Giurgiu. Nu-mi pare rău de decizia pe care am luat-o”, a povestit Elena.
Sancţionată pentru fusta scurtă
Plăcerea pentru profesia de cadru didactic a descoperit-o încă din perioada liceului, profesorul Şerban Dumitru (zis Leu), cel care i-a fost diriginte fiind şi cel care i-a marcat viaţa. Exigenţa dirigintelui funcţiona şi în afara şcolii, aşa că a avut de suferit de pe urma unei fuste apreciată de acesta ca fiind mult prea scurtă.
„Eram pe stradă, nu eram în timpul şcolii, dirigintele m-a vazut şi în ziua următoare mi-a scăzut un punct la purtare pentru că i s-a părut că fusta mea era prea scurtă”, a mai povestit Elena.
În 1995 a absolvit cursurile Liceului Pedagogic şi în toamna aceluiaşi an a primit repartiţie pentru şcoala din localitatea Remuş.
„Am primit atunci elevii unei clase a IV-a. Erau copii deja formaţi şi asta m-a ajutat să mă integrez mult mai uşor în adevărata viaţă de dascăl. Mai mult decât atât am avut onoarea să lucrez într-un colectiv de cadre didactice care m-au învăţat mecanismul relaţiilor interumane”, a mărturisit institutorul.
De 16 ani lucrează în aceeaşi unitate de învăţământ, i-au trecut prin mână până acum 100 de copii, iar acum are jumătate de normă ca profesor metodist la Casa Corpului Didactic.
„Am rămas în mediul rural datorită colectivului foarte unit şi în plus şcoala nu este depare de oraş. Iubesc foarte mult copiii cu care lucrez, iar reacţiile lor nu întârzie să apară. Chiar şi cei pe care nu îi am eu la clasă vor să predau la clasa lor, ba chiar îmi aduc flori. Sunt foarte apropiată de copii şi chiar dacă mă supără, ei reuşesc să mă facă să râd şi îi iert”, mărturiseşte Elena.
Giurgiuveanca recunoaşte că dacă ar fi pusă să îşi îndrume fiica spre meseria de cadru didactic, ar ezita.
„I-aş spune să aleagă meseria de cadru didactic pentru satisfacţiile sufleteşti, copiii sunt cele mai sincere suflete, dar pe de altă parte i-aş spune nu, pentru că meseria de dascăl nu mai este respectată astăzi”, a mai completat ea.
ce-i place
Elena a mărturisit că-i place să călătorească în familie, dar şi în excursii cu elevii. De asemenea, ea a spus că profită de timpul liber ca să doarmă şi să gătească.
nu-i place
Nu-i plac oamenii duplicitari şi spune că marele său defect este că are încredere în oameni. „Am impresia că toţi cei din jurul meu sunt la fel, dar pe măsură ce văd oameni diferiţi în ipostaze diferite îmi dau seama că nu este aşa”, spune Elena.
Întrebări şi răspunsuri
Ce ai schimba în sistemul educaţional de astăzi?
În primul rând, aş renunţa la calificativele din ciclul gimnazial şi aş reintroduce notele. În plus, aş vrea ca manualele folosite la studiu să fie mult mai simple, iar politica să fie mai puţin prezentă în acest sistem.
Relaţia cu elevii este păstrată şi dincolo de ore?
Da, împreună cu ei organizăm o mulţime de activităţi extraşcolare. Am făcut excursii tematice, serbări şcolare, expoziţii şi am pus la punct două proiecte pentru păstrarea tradiţiei populare.