„Vreţi să cuceriţi femeia? Folosiţi săpunul Cheia!”

Nu este un slogan publicitar, ci gluma imaginată de-un mucalit pentru a ironiza „damful” de comunism al săpunului care, pe vremuri, era produs într-o fabrică din Galaţi, special pentru  „clasa muncitoare”. Astăzi, „săpunul Cheia se întoarce, 100% natural”!

Nu doar gălăţenii, ci toţi românii, care şi-au trăit copilăria şi tinereţea în perioada comunistă, îşi amintesc de săpunul Cheia cu al său miros neplăcut, caracteristic. Era săpunul pe care Ceuşescu îl considera suficient de bun pentru „oamenii muncii” cărora, spre deosebire de activiştii de partid din eşaloanele conducătoare, le era interzis „luxul” chiar şi în materie de igienă.

Aşa se face că, la acea vreme, produsele cosmetice de calitate, cumpărate din alte ţări şi introduse în lagărul comunist din România mai ales de către marinari şi locuitorii oraşelor de la graniţele cu Ungaria şi Iugoslavia, erau la mare preţ, şi la propriu, şi la figurat.

Cum însă nu toţi românii îşi permiteau să se spele cu săpunuri „străine” de la „bişniţari”,  mulţi erau nevoiţi să folosească săpunul naţional Cheia. Şi aceasta a fost una dintre privaţiunile din perioada comunismului, îndurate mai uşor cu ajutorul hazului de necaz, aşa că, şi săpunul sărăciei absolute a devenit subiect de glumă. În cazul acestuia, un mucalit a imaginat sloganul publicitar demn de un produs cosmetic al Epocii de aur:„Vreţi să cuceriţi femeia? Folosiţi săpunul Cheia!".

„Sincer, astăzi nu l-aş folosi nici măcar pentru spalatul rufelor. Mirosea groaznic. Mereu m-am întrebat din ce  mortăciuni îl făceau. Atunci însă, pentru că primeam gratis la servici cate trei bucaţi pe luna, le foloseam la rufe. Copiilor le cumpăram săpun Scoica, nici ala nu era ca astea de astăzi, dar oricum nu mirosea aşa rău şi mai făcea şi niţică spumă. Aşa erau vremurile, cu unele mai rele, şi altele mai bune decât acum”, crede Stela Arhip, pensionară.

Fabricat la Galaţi

Săpunul Cheia era produs la Fabrica de detergenţi şi vopsele Apollo, din Galaţi. Înfiinţată în 1886,  de industriaşul Lippa Braunstein, „Fabrica de stearină şi săpunărie - Apollo", era cea mai mare din oraş. În 1908, avea 60 de lucrători şi producea anual 1.200.000 de kilograme de săpun şi 400.000 de kilograme de lumânări.

Comuniştii au naţionalizat fabrica  în  1948,  şi au continuat dezvoltarea acesteia. În anii 80, uzina chimică din cartierul gălăţean „Vadu Ungurului” avea aproape 2.000 de angajaţi.

După revoluţie, uzina Apollo a fost privatizată şi, în 1996, prin câteva majorări sccesive de capital, a intrat în posesia unui om de afaceri, care a preferat în locul riscului investiţional pentru retehnologizarea acesteia, siguranţa beneficiului  in domeniul imobiliar.  Drept urmare, în 2009, fabrica a fost demolată şi utilajele vândute la fier vechi. Locul acesteia a fost luat de un splendid teren viran care, de o bună bucată de vreme, aşteaptă revirimentul pieţei imobiliare.

„S-a întors săpunul Cheia”

La momentul demolării fabricii, săpunul Cheia dispăruse deja din viaţa românilor, căci, între timp, piaţa săpunurilor fusese inundată de produse cu denumiri sonore, occidentale. A rămas însă trista lui faimă,  legată definitiv de comunism.

Tristă sau nu, tot faimă este, aşa că, un alt producător de săpun, din zilele noastre, s-a gândit să profite de ea. Pe site-ul acestuia, scrie cu litere de-o şchioapă: „S-a întors săpunul Cheia! Săpunul Cheia Tip Natural este lucrat manual, la rece, din ulei de palmier şi ulei de cocos, iar calităţile terapeutice ale ingredientelor sunt dublate de reale calităţi hidratante şi emoliente. Ambalat în savonieră/cutiuţă de lemn cu manşetă produsul este un excelent cadou”.

"Produs românesc" şi, evident, „100% natural”!

Aşadar, alte vremuri, alt săpun Cheia şi un alt slogan publicitar.