Viaţa tumultuoasă a Smarandei Brăescu, prima femeie paraşutist din România. Salturile au făcut-o celebră în toată lumea

Curajoasa gălăţeancă a fost apreciată atât în ţara noastră, cât şi dincolo de hotare. Deşi în acele vremuri aparatele de zbor le erau interzise femeilor, în 1932, în urma unui salt de la 7.233 de metri, Smaranda Brăescu a bătut recordul deţinut de un american.

Născută la Galaţi, în anul 1897, Smaranda Brăescu este emblema paraşutismului românesc. Pe când avea 26 de ani, aceasta a zburat pentru prima dată pe aerodromul din Tecuci. Fratele ei, Tache Brăescu, la rândul său pasionat de aviaţie, a prezentat-o pe Smaranda piloţilor din cadrul Şcolii Militare de Aviaţie de la Tecuci. După această experienţă fascinantă, tânăra începuse să îşi dorească tot mai mult să ajungă să piloteze chiar ea, însă în acele vremuri, această ocupaţie era interzisă femeilor.

Nu s-a lăsat însă descurajată şi a plecat la Berlin, unde a urmat cursuri de pilotaj la Şcoala „Schroeder”. Avea pe atunci 30 de ani şi muncea din greu pentru pasiunea sa. Era susţinută şi încurajată de inginerului Heinecke, cu ajutorul căruia şi-a cumpărat o paraşută.

În 1930, Smaranda a participat la un amplu miting aviatic, desfăşurat la Satu Mare. Curenţii puternici însă au făcut ca saltul gălăţencei să fie unul extrem de periculos. Avea o paraşută nouă şi rapidă, astfel că Smaranda a suferit un grav accident care a ţinut-o pe patul de spital timp de şase luni.

Această experienţă nu a făcut-o să renunţe la visul său; în acelaşi an, paraşutista a zburat din nou, doborând recordul mondial feminin. Sus, la peste 6.000 de metri, erau -20 de grade, iar gălăţeanca nu a purtat masca de oxigen.  

Ambiţia gălăţencei a făcut ca aceasta să fie tot mai bună cu fiecare salt, iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. În 1931, Smaranda Brăescu a primit din partea Comandamentului Aviaţiei Militare aprobarea de a încerca să doboare recordurile feminine din Statele Unite ale Americii şi Europa.  

San Francisco, locul ideal pentru antrenamente

După pregătiri intense, Smaranda Brăescu a reuşit să doboare recordul deţinut de un american. Astfel, pe 19 mai 1932, în Sacremento, California, gălăţeanca a sărit de la o altitudine de 7.400 de metri. A fost un salt periculos, una dintre paraşute deschizându-se foarte târziu. Aterizarea a fost însă un succes, iar presa de peste ocean era fascinată de curajoasa româncă.

Smaranda Brăescu a profitat din plin de şederea în Statele Unite ale Americii şi s-a înscris la cursuri de pilotaj. În urma unui zbor la Roosevelt Aviation Field, aceasta a obţinut brevetul mult dorit.

Ajunsă acasă, Smaranda a fost decorată de  Regele Carol al II-lea cu a doua baretă la „Crucea de Aur a ordinului Virtutea Aeronautică”, Regele fiind preşedintele de onoare al Aeroclubului Regal.

În 1935, Smaranda reuşeşte să îşi cumpere un avion uşor şi ieftin, pe care l-a trimis în Reading, lângă Londra, pentru verificări. Deoarece au fost probleme cu plăţile finale şi cu documentele trimise de la Bucureşti, directorii companiei au amânat predarea aparatului de zbor, pe care gălăţeanca îl botezase „Aurel Vlaicu”.

„De o lună de zile vreau să evadez şi bunul Dumnezeu nu mă mai ajută (…). Oare voi mai ajunge să văd un cer albastru, un soare frumos şi lucitor?! Mi-e dor de familia mea, de surori, fraţi şi copiii lor, mi-e dor de ţara mea şi de mormintele părinţilor mei!”, scria Smaranda în primul său jurnal intim.

În drumul ei spre casă, Smaranda a traversat prin ceaţă Canalul Mânecii.

„M-am orientat perfect şi când am văzut că mă apropii de apă, unde era tot aceeaşi ceaţă ca şi pe uscat, mi-am făcut Semnul Crucii, am spus Tatăl Nostru şi Ave Maria şi am intrat deasupra mării. Ştiam că am de mers 110 km…”, scria Smaranda în jurnalul ei.

Ulterior, aceasta s-a oprit cu avionul „Aurel Vlaicu” în Paris, Nancy - Strasbourg, Landsberg, Munchen, Viena. În acest traiect, Smaranda Brăescu a purtat pe cerul Europei tricolorul românesc, aparatul de zbor având fuzelajul albastru, iar aripile erau vopsite în „tricolorul românesc”: albastru, galben şi roşu. Smaranda Brăescu dădea dovadă de patriotism şi atunci când mergea la recepţii fastuoase, îmbrăcându-se în frumoase costume populare româneşti.  

Anii de război

În anii de război, Smaranda s-a alăturat „Escadrilei Albe” de aviaţie sanitară, fiind însoţitoare de zbor, salvând astfel vieţile a sute de soldaţi răniţi pe front. Pentru întreaga sa activitate de pe front, Smaranda Brăescu a fost decorată şi a primit Crucea „Regina Maria”, clasa a III-a. După război, indignată de ceea ce se petrecea în ţara noastră, Smaranda protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalităţi, un memoriu care a fost trimis Comisiei Aliate de Control. Din nefericire, documentul a ajuns în posesia delegaţiei sovietice, iar gălăţeanca şi ceilalţi semnatari au fost supuşi opresiunii comuniste. Smaranda a fost condamnată, în lipsă, la 2 ani de închisoare. Pentru a scăpa, a fost nevoită să se ascundă, să-şi schimbe numele şi să pribegească în straie de măcuţă greco-catolică.

Bolnavă de cancer, Smaranda Brăescu a fost operată, sub numele de Maria Matei. La finalul anului 1947, aceasta era îngrijită la ferma Congregaţiei Maicii Domnului din Cluj, purtând numele de Maria Popescu. Marea paraşutistă a murit în Clinica Universitară a doctorului Iuliu Haţieganu pe 2 februarie 1948, fiind înmormântată la Cimitirul din Cluj.

Gălăţenii care doresc să facă o incursiune în timp, să afle despre începuturile paraşutismului românesc, pot vizita Expoziţia „Smaranda Brăescu - Regina Aerului”, care se află la „Casa Colecţiilor”, din strada Eroilor nr. 64. Expoziţia cuprinde o serie de fotografii cu şi despre Smaranda Brăescu, precum şi obiecte care au aparţinut renumitei paraşutiste: medalii, decoraţii, costumul popular care a făcut înconjurul lumii.