Soţia lui Dorinel Munteanu se mută la Galaţi!

Familia lui Dorinel se aduna numai în vacanţe. Dar dacă, până acum, el trăia în România, în timp ce soţia şi fiica lui, Bianca, locuiau în Germania, anul acesta Simona se întoarce la Dorinel, fata lor urmând să înceapă studiile în Olanda.

Unde e mai bine, în România sau Germania?

Bianca: În Germania. Acolo stau de mică. De la patru ani. Am mers la şcoală acolo şi-mi place mentalitatea lor.

Simona: Mie îmi place disciplina lor.

22 de ani. Sau câţi aveţi împreună de căsnicie?

Dorinel: 23 vom face acum în septembrie.

Foarte mulţi.

Dorinel: Ca jucător şi antrenor, e foarte important să fii susţinut de o familie. Au avut răbdare. Sunt foarte puţine cazuri ca al nostru.

E noroc să întâlneşti un om cu care să ajungi să-ţi trăieşti toată viaţa?

Simona: E destin. Noi ne-am cunoscut şi el a trebuit să plece o săptămână la lotul naţional de juniori.

Mi-a spus că discutăm mai serios când se întoarce. L-am întrebat dacă vrea să avem o relaţie serioasă sau mă consideră o aventură.

El a înţeles că eu vreau doar să mă distrez şi eu l-am lăsat să înţeleagă ce a vrut.

Nu ne-am mai întâlnit şi după opt luni a revenit şi m-a întrebat dacă vreau să fiu prietena lui.

I-am spus că încă mă mai gândesc şi abia după o săptămână i-am răspuns că vreau.

Cum te-a cerut de soţie Dorinel?

Simona: Păi m-a întrebat dacă vreau să fiu prietenă cu el. A urmat logodna, când s-a ţinut o masă în familie, şi după aceea a trebuit să ne căsătorim, pentru că mama nu a fost de acord să plec cu el necăsătorită.

Se schimbă dragostea în 20 de ani?

Simona: La noi accelerează spre mai mult. Acum 20 de ani nu ştiam exact ce înseamnă să fiu îndrăgostită.

Acum, la 40 de ani, pot să spun că sunt mai îndrăgostită decât la 20. Dar nu pentru că e Dorinel pe primul loc.

Cum e cuplul Dorinel-Simona?

Simona: Ne potrivim extraordinar de bine unul cu celălalt. De multe ori am avut certurile noastre şi tot aşa am zis.

Suntem de parcă nu am putea exista unul fără celălalt.

Eu nu pot să mă imaginez un alt bărbat. Un alt fel de a fi faţă de cum este el.

Dorinel: Sunt şi bun. Sunt şi rău.

Simona: Şi eu spun că sunt la fel. De când este Bianca mare, ea e cea care ne echilibrează.

Aveţi în plan să vă întoarceţi în ţară?

Simona: Eu, de acum, voi fi unde va fi şi el.

Pentru că Bianca merge să studieze în Olanda şi nu mai trebuie să stau cu ea. Revin în ţară şi vom merge în Germania doar în vizită.

Veţi fi îngăduitori când va veni cu un băiat acasă? Eşti genul care intervine, care nu e de acord?

Dorinel: Nu. E alegerea ei.

Simona: Aici, mai degrabă eu voi interveni.

Dorinel: Am o fetiţă cuminte. Nu spun asta multora.

Şi o soţie frumoasă şi deşteaptă.

Dorinel: Da. Nu înseamnă că, dacă nu ai o facultate, nu eşti deşteaptă. Să duci o familie ţine de altceva.

Simona: Dacă vorbeam acum 20 de ani, nu prea ştiam să răspund.

Dorinel: Emoţiile. Nici eu nu mă exprimam bine când eram jucător.

Nu-mi găseam cuvintele. Dar astea le înveţi cu timpul. Depinde cât de relaxat eşti.

Bianca: «Mi-a lipsit tata în copilărie!»

Cu cine îţi pare că semeni mai mult, Bianca?

Bianca: Cu tata, în tot. La fizic şi la comportament.

Ce-ţi doreşti să devii?

Bianca: Nici nu ştiu ce să-ţi spun.

Dorinel: Acum merge în Olanda, la studii.

Cum o să-ţi fie ţie singură? Cine te mai ţine din scurt acum?

Bianca: Păi nu e aşa viaţa? Eşti mare, trăieşti singur.

Simona: Ea a vrut să meargă şi mai departe.

Bianca: După mine, aş fi mers în America. Acum fac 20 de ani. Nu mai trebuie... cu părinţii.

Dorinel: Acum îi e uşor. Dar să vedeţi când o să spună „mama, vino la mine!".

Bianca: Nu, nu. Mama o să plângă prima.

Ce fel de tată ţi-a părut Dorinel?

Bianca: Cel mai bun.

Indulgent, exigent?

Dorinel: Nervos?

Bianca: Nu. A fost un tată disciplinat.

Tatăl tău ţi-a lipsit în copilărie?

Câteodată, da. Sunt nişte momente în care mi-a lipsit. Era bine să fi fost alături de mine.

Dar nu l-am certat că de ce n-a fost sau de ce a plecat.

Şi eu, cum am vrut să stau în Germania, la şcoală, a fost bine.

Simona: Deci şi-a văzut interesele.

Simona: «Nu ne uităm la meciurile lui»

Simona Munteanu spune că, din cauza emoţiilor, preferă să nu privească partidele echipei soţului ei, Oţelul Galaţi.

„N-am răbdare să trec de toate momentele grele. De-asta, uneori, mai bine nu mă uit. Acum, de când e antrenor, am emoţiile cele mai mari", spune soţia lui Dorinel, în timp ce Bianca recunoaşte că tatăl ei e singura legătură pe care o are cu fotbalul:

„Mă uitam doar când juca tata. În rest, n-am avut nicio relaţie cu fotbalul. Am fost tare mândră de el când am aflat că are cele mai multe meciuri la naţională".

Citiţi mai multe în cel mai recent număr al revistei OK!

Oţelul se pregăteşte în Poiană şi în Cipru

Liderii campionatului au revenit de o săptămână din vacanţă. Tehnicianul Dorinel Munteanu şi-a dus de ieri elevii la Poiana Braşov, pentru un stagiu de pregătire de 13 zile.

Apoi, gălăţenii vor sta câteva zile acasă, pentru ca la data de 5 februarie să plece în al doilea cantonament al acestei pauze competiţionale, în Cipru.

Acolo Oţelul va disputa şase meciuri amicale cu Dinamo Moscova, Saturn Moscova, Korona Kielce, Slovan Liberec, Slask Wroclaw şi Levski Sofia.