Siguranţa circulaţiei pe Dunăre, asigurată cu nave vechi de peste o jumătate de secol, pentru care nici măcar nu se mai fabrică piese de schimb

Navele sunt depăşite tehnologic, lente şi poluante. Pentru unele dintre ele nu se mai fabrică de mult piese de schimb, iar costurile de întreţinere, reparaţii şi exploatare sunt ridicate. Pentru refacerea flotei, AFDJ Galaţi intenţionează să acceseze bani europeni.

Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi,  instituţia care asigură circulaţia pe căile navigabile pe sectorul românesc al Dunării, de la intrarea în ţară, la kilometrul 1.075 şi până la ieşirea în Marea Neagră, are probleme grave cu tehnica din dotare.

Deşi printre sarcinile instituţiei se află atribuţiuni strategice, precum asigurarea adâncimilor minime de navigaţie prin dragaje de întreţinere, asigurarea semnalizării costiere şi plutitoare şi efectuarea de măsurători topografice, AFDJ nu dispune de bugetul necesar pentru a-şi face treaba aşa cum şi-ar dori.

95% dintre nave, mai vechi de un sfert de secol

Pentru a-şi face treaba, Administraţia Fluvială a Dunării de Jos se foloseşte de o flotă proprie formată din 92 de nave, însă doar patru dintre ambarcaţiuni sunt construite după anul 1990. Restul navelor sunt din perioada 1970–1984 sau chiar şi mai vechi, fiind depăşite fizic şi moral, lente şi poluante.

„Funcţionăm prin lucrări de reparaţii, căutăm să prelungim durata de viaţă a navelor, prin implicarea personalului de la bordul navei am reuşit să menţinem aceste nave în stare de funcţionar”, a recunoscut Dorian Dumitru, directorul adjunct al AFDJ Galaţi.

În cele mai multe cazuri, experienţa mecanicilor este decisivă în prelungirea duratei de utilizare a acestor vase, chiar dacă uneori este nevoie de un fel de artizanat, căci piesele trebuie confecţionate „de mână”, ca unicat, dar fiind că nu se mai fabrică  de mult.

Una dintre navele care au peste 25 de ani de activitate este nava „Perseus”. Este cel mai mare remorcher al României şi, în timpul sezonului rece, este cea mai importantă navă folosită în campaniile de spargere a gheţii.
Gheorghe Dibu este şef mecanic pe aceasă navă de peste 10 ani. Zilnic se ocupă de reparaţii iar acum se teme că într-o zi motoarele vechi vor ceda. „Nu avem piese de schimb, fabrica, uzina constructoare s-a desfiinţat. O singură piesă, o piesă poate spui că nu are aşa o importanţă, dacă îţi cade, poţi să ţii un motor de 3300 de cai pe dreapta, oprit, pentru că nu ai ce să faci”.

La 400 de metri distanţă de Perseus, nava „Semnal 4”, folosită pentru semnalizarea pe Dunăre, are o vechime de aproape 30 de ani. Şi aici reparaţiile sunt la ordinea zilei.

„Piese a început să se găsească foarte rar şi facem din ceea ce mai avem din magaziile pe care le avem la bordul navei. Mai avem unele piese recondiţionate şi tot ce mai putem”, ne-a declarat Tănase Sotir, mecanicul şef al navei.

Speranţa este la fondurile europene

Flota instituţiei este folosită pentru a asigura condiţiile de navigaţie pe Dunăre, atât vara cât şi iarna.  Anual, navele AFDJ intră într-un program de reparaţie, iar costurile sunt de aproape un milion de euro. Cheltuielile cu combustibilul sunt însă cele mai mari. Într-un an cu gheaţă pe Dunăre se consumă nu mai puţin de 1.500 de tone de combustibil.

Cum AFDJ nu poate rezolva problema modernizării flotei din bugetul propriu (acesta este alocat prin intermediul Ministerului Transporturilor şi acoperă doar cheltuielile de funcţionare şi reparaţii, nu şi pentru investiţii)  instituţia şi-a propus să acceseze un proiect  cu finanţare europeană  în valoare de 60 milioane de euro. Prin intermediul acestui proiect, instituţia ar putea cumpăra 12 nave noi, care ar acoperi punctele nevralgice ale activităţii.