Şcolile din Galaţi, la un pas să devină bombe epidemiologice pentru că mii de elevi şi profesori nu au apă caldă la robinete

Gălăţenii au ajuns la limita suportabilităţii: de o lună de zile nu au apă caldă şi sunt nevoiţi să se spele la lighean. Nemulţumirea lor este şi mai mare când văd că Primăria organizează concerte publice pe bani mulţi.

De aproape o lună, Galaţiul nu mai are are apă caldă menajeră. Operatorul local de apă caldă şi căldură Apaterm SA Galaţi a intrat in faliment, iar producătorul de agent termic primar Electrocentrale Galaţi nu se simte deloc bine deoarece are de recuperat de la Apaterm o datorie de 370 de milioane de lei.

Aşadar, oraşul situat la confluenţa a trei ape mari, Dunărea, Siretul şi Prutul, nu are apă caldă. Vorbim de câteva zeci de mii de oameni care rămăseseră branşaţi la reţeaua publică. Mulţi dintre ei nu au datorii, dar sunt incluşi această mare oală a oamenilor privaţi de apă caldă.

Lăsând la o parte nemulţumirea generală a celor peste 60.000 de gălăţeni racordaţi la reţeaua publică de termoficare, care fac acum baie la lighean, măsură este o adevărată bombă ecologică. De ce? Foarte multe dintre şcolile şi liceele gălăţene sunt racordate la termoficarea oraşului. Dacă pentru cele care nu au cămine, putem să spunem că lipsa apei calde n-ar fi o problemă deosebită, pentru cele cu cămine şi cantine chiar este o problemă mare. Mii de copii stau nespălaţi pentru nu au apă la duşuri, iar bucătăresele de la cantine spun că este extrem de greu să spele vasele şi recipientele de gătit cu apă rece. 

„Am fost extrem de inspiraţi anul trecut când am cumpărat o maşină de spălat vase performantă, care rezolvă într-un fel problema, dar ce facem cu oalele mari, de câteva zeci de litri, pentru că şi acelea trebuie curăţate şi nu pot fi introduse în maşina de spălat”, spune directorul Colegiului Naţional „Costache Negri” din Galaţi, Andra Ionescu. Aceasta a ţinut să ne spună şi faptul că în căminele colegiului locuiesc în jur de 150 de elevi, de la cei de gimnaziu, până la cei din ani terminali de liceu.
 

„Sunt şi fete, evident, care au nevoie de igienă personală, nu se pot spăla cu apă rece. Nu ştiu ce se va întâmpla, sper să nu se îmbolnăvească”, mai spune directorul prestigiosului colegiu. Mai mult, medici şcolari avertizează că pot izbucni focare puternice de hepatită, râie sau toxiinfecţii alimentare, ca să nu mai vorbim că spălându-se cu apă rece, copiii se pot alege cu viroze sau pneumonii. Partea cea mai proastă este că au de suferit aproape toţi elevii din oraş, părinţii acestora şi toţi cei care intră în contact cu ei. 

„Ne întoarcem în evul mediu! Aici nu mai este vorba despre categorii socio-profesionale! Cu toţii suntem afectaţi. Degeaba spun autorităţile că şcolile nu sunt afectate: sunt, şi chiar foarte tare. De ce să mă îmbolnăvesc eu de la copii sau de la colegi sau de ce să îmbolnăvesc eu pe alţii? Eu zic că este un moment oportun să facem ceva, la care să participe toţi cei afectaţi. Autorităţile trebuie să găsească soluţii pe termen mediu şi lung, dar mai important este să găsească soluţii pe termen scurt. Să nu mai sfătuiască populaţia să-şi pună boilere sau centrale pentru că asta nu este o soluţie. Sistemele de furnizare a gazelor şi a energiei electrice nu sunt pregătite pentru un aflux de consumatori”, spune liderul Sindicatului Învăţământului Preuniversitar Galaţi, Lidia Antoniu. 

Dacă la toată această criză a apei calde o adăugăm şi pe cea a apei reci, realizăm dimensiunea nemulţumirii publice. În tot acest timp, primarul Marius Stan vine şi prezintă ca pe un colac de salvare aducerea unui cazan de apă fierbinte, cumpărat la mâna a doua, de la CET Brăila, societate care de doi ani de zile nu mai furnizează agent termic brăilenilor. Dar asta nu înseamnă că de mâine oamenii vor avea apă caldă. Lucrarea de montare ar trebui să dureze cam trei luni, asta după ce Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri va finaliza procedura de licitaţie.

Nemulţumirea este cu atât mai mare cu cât Primăria pare preocupată mai degrabă de organizarea de spectacole publice, menite să închidă gura lumii.