Reportaj cutremurător/ Morţii nimănui sunt îngropaţi dezbrăcaţi şi fără preot
0Un colţ din cimitirul „Sfântul Lazăr" este alocat morţilor care nu există. Singurele persoane cărora le pasă de aceşti oameni sunt groparii cimitirului, care mai cumpără o haine să îmbrace morţii şi un coş cu fructe pentru pomană.
Poveştile de viaţă ale morţilor fără identitate înmormântaţi într-un colţ stingher al cimitirului „Sfântul Lazăr din Galaţi" se înscriu în nişte clişee cu iz cinematografic.
Fie au trăit o viaţă întreagă muncind pentru copii, fie au hoinărit pe străzile oraşului şi prin canale în lipsa unui adăpost deasupra capului, fie au fost găsiţi fără suflare în circumstanţe greu de elucidat.
Indiferent de cum au trăit, după moarte nu au mai reprezentat absolut nimic pentru cunoscuţi şi pentru familie. Au rămas doar nişte cadavre congelate şi înghesuite unul peste altul în frigiderele de la morgă sau simple personaje în nişte fotografii îmbătrânite şi prăfuite.
Înmormântaţi goi puşcă
Fără slujbă religioasă, fără pomană şi fără ca cineva să le plângă dipariţia, „morţii nimănui" sunt puşi în gropi la marginea cimitirului Sf. Lazăr (sau, cum i se spune popular, cimitirul Coca-Cola). Singurii care mai fac o cruce şi rostesc printre dinţi „Dumnezeu să-l ierte!" sunt groparii.
Drumul „rece", printre morminte, până la locul unde aceşti anonimi sunt înhumaţi este lung, plin de noroaie şi bălţi.
Pe tot parcursul acestuia, de la poarta cimitirului, unul dintre gropari ne-a povestit cât de mult se munceşte la o groapă şi cum sunt aduşi aceşti morţi acolo.
„Îi aduc aici într-un sicriu, dezbrăcaţi. Goi puşcă! Fără absolut nimic pe ei. Îi luam şi-i îngopăm acolo în colţ. Altceva ce să facem cu ei? Nu se interesează nimeni. E păcat mare. Preot? Nici nu poate fi vorba. Fără slujbă, fără nimic. Îi băgăm în pământ şi gata", spune Adrian, unul dintre cei şase gropari care muncesc în cimitir în fiecare zi, de dimineaţă până seara.
În cele mai fericite cazuri, aceşti morţi ai nimănui sunt îngropaţi cu hainele cu care erau îmbrăcaţi în momentul în care au fost găsiţi. Dacă nu, groparii şi femeile din cadrul administraţiei cimitirului, strâng bani din puţinul lor şi cumpără câte ceva cu care să fie înfăşuraţi.
„Am cumpărat de multe or haine pentru morţii fără nume. Alte dăţi am luat o pânză şi atât. După posibilităţi. Nu poţi să treci indiferent pe lângă aceste întâmplări. Facem şi noi ce putem", spune Ionica Andronache, de laadministraţia cimitirului.
Cruci fără nume
În cele mai fericite cazuri, când li se află identitatea acestor trupuri aruncate pur şi simplu într-o groapă, responsabilii cimitirului scriu cu o cariocă sau un pix numele pe cruce. În rest, nimic.
Morţi abandonaţi la poarta cimitirului
Nepăsarea şi cruzimea unor oameni poate atinge limite extreme.
Mai ales când vine vorba despre cineva drag care a murit şi care, indiferent de realizările sale în decursul vieţii, este abandonat ca un animal. Deşi pare greu de crezut, există şi oameni care îşi lasă morţii la poarta cimitirului şi pleacă fără privească înapoi.
„A fost anul trecut un caz când o persoană şi-a adus mortul la noi, l-a lăsat în faţa capelei, a zis că pleacă să cumpere nişte prosoape, a plătit pentru o zi şi nu s-a mai întors niciodată. Ce era să facem, să-l lăsam acolo? L-am înmormântat noi, aşa cum am putut. Este acolo la necunoscuţi", ne-a spus groparul Adrian.
Crucile formate din două scânduri bătute în cuie sunt înfipte în pământ fără niciun nume sau însemnate cu literele C.I.N sau C.N (cadavru cu identitate necunoscută sau cadavru necunoscut).
„Noi mai scriem cum putem cu un pix, o cariocă sau pur şi simplu scrijelim cu un cui în lemn. Vă daţi seama, plouă, ninge, se ia scrisul. Alţii rămân aşa, fără vreun semn. E dureros", spune lăsând capun în jos, Ionica Andronache, din cadrul administraţiei cimitirului.
Pomana: două portocale şi un măr
Pomenirea creştinească a acestor nefericiţi ai sorţii se rezumă la câteva fructe plus un preot şi un dascăl chemaţi din mila groparilor.
„Cumpărăm câteva fructe şi facem pomană. E ceva simbolic, dar trebuie să fie. Strângem bani pentru preot şi dascăl şi îi chemăm de aici de la biserică să le citească la groapă din când în când. 10 lei dăm preotului şi 5 lei dascălului", mai spune Adrian, groparul care ne-a condus până la mormintele necunoscuţilor.
„Lucrând zi de zi aici, te apropii de cele sfinte şi începi să conştientizezi ce înseamnă viaţa de dincolo şi mai ales cât de important este să vină cineva la tine la groapă. Te ia valul pur şi simplu. Nu poţi să stai cu mâinile în sân", mai spune groparul.
„Am fata îngropată aici"
Cu lacrimi în ochi, Adrian, cel care câştigă un ban săpând gropile pentru înmormântări explică cum a ajuns să rupă din salariul său de 600 de lei pentru a face o pomană necunoscuţilor.
La prima vedere pare un om banal, care se descurcă de pe o zi pe alta şi căruia nu-i pasă de nimic decât de bucata lui de pâine. După câteva minute de discuţii, afli că nu e deloc aşa.
„Am fetiţa înmormântată aici. A murit când era un bebeluş. Acum ar fi avut peste 20 de ani. Medicii mi-au spus că a murit din cauza insuficienţei respiratorii. Cum să las eu mormântul ei neîngrijit? V-aţi gândit vreodată ce se întâmplă cu dumneavoastră după ce muriţi? Poate că de asta mai cumpăr câte o haine pentru aceşti morţi. Atât pot să fac. Din salariul meu mă descurc cum pot. Poate oi avea avea şi eu pe lumea cealaltă o haină şi un fruct. Măcar atât", spune oftând groparul.
Drumul spre nicăieri
Unul dintre exemplele de oameni care până ieri erau cineva şi astăzi nimeni este cel al femeii de aproximativ 30 de ani găsită în vara anului trecut moartă în apele râului Prut.
Cadavrul ei a fost ridicat de poliţişti, s-a deschis o anchetă, iar înmomentul de faţă totul poate fi rezumat la un dosar de carton în arhive.
Faţa necunoscută a acestei drame puţini oameni o ştiu. Cadavrul femeii a zăcut în frigiderele de la morgă aproape şase luni de zile, după care a luat drumul celorlalţi morţi ai nimănui. Într-o bucată de pânză, fără ca cineva să se mai intereseze vreodată de cea care ar fi putut fi mamă, soră sau fiică, a fost înhumată în acelaşi colţ al cimitirului Sf. Lazăr.
Poate că aceste cadavre ar fi zăcut mult şi bine congelate la morgă, dacă nu ar fi exista un minim interes al autorităţilor locale. Un sicriu şi transportul la groapă este tot ce poate face Primăria pentru aceşti oameni lăsaţi în mila lui Dumnezeu.
„Anul trecut am avut opt morţi fără identitate sau persoane de care nu s-a mai interesat nimeni. Noi cumpărăm siciul şi asigurăm transportul. Pentru aceste înmormântări primăria a cheltuit 2.371 de lei", spune Nicoleta Manole, purtător de cuvânt al Primăriei Galaţi.