Povestea procurorului care a anchetat tragedia vasului Mogoşoaia

Ana Călin a condus una din cele mai complexe echipe judiciare din România şi a scris peste zece cărţi de proză şi alte câteva zeci în domeniul Dreptului.

Profil

Născută: 18 martie 1935

Studii: Facultatea de Drept Iaşi (1967)

Stare civilă: căsătorită, un copil

A absolvit Facultatea de Drept din Iaşi, la 32 de ani, mai târziu decât colegii săi, din cauza sărăciei.

Părinţii săi nu au avut bani să o ţină la şcoală, iar Ana Călin a reuşit să îşi realizeze visul de a deveni jurist, mult mai târziu, cu toate că era căsătorită şi avea un copil de crescut.

„Am avut şi profesori buni. Nicolae Tatomir, Berthold Branstain, Mihai Jacotă, membru corespondent al Academiei Române", ne enumeră Ana câţiva dintre oamenii care i-au modelat caracterul şi au format-o ca magistrat.

A avut probleme mari la susţinerea lucrării de doctorat întrucât aceasta viza rolul Parlamentului burghez în epoca contemporană, iar în perioada de glorie a regimului comunist în România, nu se găsea un profesor care să îi evalueze o asemenea lucrare.

I s-a cerut arestarea

Ana Călin este considerată de proprii colegi o personalitate controversată prin prisma funcţiei de procuror-şef al judeţului Galaţi, funcţie pe care a ocupat-o timp de nouă ani, dar şi cea de membru al Comitetului judeţean de partid.

„Am muncit până în ziua în care a fost împuşcat Nicolae Ceauşescu", ne declară Ana. Imediat după căderea regimului comunist, noua conducere a hotărât că Ana Călin a servit nomenclatura de partid şi chiar unul din colegii săi, procuror, a propus arestarea ei.

A depăşit acel moment, dar trecutul său a urmărit-o când a încercat să intre în avocatură. Zece ani au trecut până când justiţia i-a recunoscut dreptul de a profesa ca avocat.

Admiterea în profesie a însemnat un nou început pentru Ana Călin, care a scris de atunci 10 cărţi de proză, la care se adaugă numeroase cărţi de Drept şi articole publicate în reviste de specialitate.

„Visez morţii, dar nu mă mai sperii"

Numele său va rămâne legat pentru totdeuna de tragedia vasului Mogoşoia, pe care a anchetat-o în 1989, ca procuror-şef al judeţului Galaţi.

A coordonat atunci una din cele mai complexe echipe judiciare din România, formată din procurori, poliţişti şi medici, care s-au ocupat de identificarea celor peste 200 de victime ale catastrofei navale şi anchetarea circumstanţelor în care a avut loc tragedia.

„Visez morţii, dar nu mă mai sperii", ne declară Ana Călin, care a participat şi la drama familiilor victimelor după ce i-a anunţat despre dispariţia celor dragi.

La peste 20 de ani de la catastrofă, fostul procuror predă la Universitatea Danubius şi este dispus să renunţe la catedră în favoarea altor dascăli mai tineri, chiar dacă îi este foarte greu pentru că îi place enorm ceea ce face.

Ce îi place?

Îmi place corectitudinea, onestitatea, hărnicia. Sunt de părere că hărnicia la români ar trebui pusă în tiparele ei adevărate. Trebuie să ne aşezăm şi să muncim. Românul are gena hărniciei.

Ce nu îi place?

Nu mi-a plăcut niciodată lipsa spiritului de echipă, când tu dai totul şi simţi fisura.Tu oferi ideile tale, le pui în dezbatere şi apoi te pomeneşti descoperit total. Nu sunt de acord cu cei care speculează munca altora şi apoi prezintă totul ca şi cum ar fi ideile lor.

Întrebări şi răspunsuri

Aţi fost procuror un sfert de secol. Cum aţi ajuns să profesaţi ca avocat?

Este o întreagă poveste. După ce m-am retras din magistratură, am depus cerere să intru în Baroul Galaţi. Cu toate că îndeplineam condiţiile, m-am judecat 10 ani de zile pentru a putea profesa în avocatură pentru că iniţial mi se refuzase cererea.

Sunteţi unul dintre puţinii avocaţi care au publicat proză, dar şi cărţi de Drept...

Aveam diverse întâmplări din satul natal, pe care, de-a lungul timpului, le-am notat în nişte caiete. Pasiunea pentru scris o am din tinereţe, când am şi scris la un ziar local din Hârşova. Una din aceste poveşti este bună de un roman. Aşa am ajuns să îmi cunosc o verişoară după 50 de ani. Am avut obsesia de a povesti cuiva. Aşa am ajuns să scriu cărţi.