PORTRET: Povestea gălăţencei care a sfidat criza şi şi-a deschis o casă de modă în Ardeal

Absolventă a facultăţii de textile, stilista a luat-o pe cont pe propriu într-un moment în care alţii îşi închideau afacerile. Chiar dacă a dat piept cu valul recesiunii încă din primul an n-a renunţat la niciunul dintre angajaţi.

Absolventă de facultate în 1990, viitoarea stilistă s-a trezit că face parte din prima generaţie fără repartiţie, aruncată pe o piaţă de muncă ce părea să nu mai aibă nevoie de ingineri.

Născută la Galaţi, cu studii la Iaşi a decis să-şi urmeze soţul în Năsăud, oraşul natal al acestuia şi recunoaştere că acomodarea cu noile locuri n-a fost deloc lină. O frază de bun venit a unei vecine de bloc i-a arătat că nu-i va fi uşor deloc cu năsăudenii:„La câteva zile după ce ne-am mutat o vecină i-a spus soţului meu: cu atâtea fete frumoase în blocul în care stai, ţie numai o moldoveancă ţi-a trebuit să-ţi iei­?".

A trecut peste primirea comunităţii şi peste alte fraze similare cu gândul că acasă este până la urmă locul unde îi este familia.

S-a dedicat confecţiilor

După absolvire şi-a încercat şansa în învăţământ. După trei ani de profesorat la Grupul Şcolar de Cooperaţie din Bistriţa a renunţat la şcoală şi predat şi s-a dedicat industriei textile. A fost pe rând stilist, şef de atelier, a lucrat cu zeci de oameni în subordine. După ce a mucit mai bine de 15 ani pentru alţii, a decis să o ia pe cont propriu. În 2009, într-o vreme în care alţii se gândeau dacă nu la închidere, atunci cel puţin la restrângerea business-ului, Tincuţa Purcea şi-a deschis propria casă de modă.

„Mă întrebau nedumeriţi la Registrul Comerţului, atunci când mi-am înregistrat firma, dacă o să am clientelă pentru confecţii la comandă", îşi aminteşte stilista.  Cu propria afacere a adoptat de la început strategia paşilor mărunţi şi a funcţionat, iar clientela a ţinut-o aproape prin seriozitate: „unii au venit doar pentru retuşuri la început, le-a plăcut cum am lucrat  şi atenţia pe care le-am acordat-o şi au venit şi pentru comenzi mai mari". Apoi a ţinut cont şi de  orientarea preponderentă a magazinelor de prêt-a -porter din Bistriţa  pentru clientele tinere cu măsuri mici: „erau doamne care se plângeau că nu au de unde să-şi cumpere confecţii, noi am intrat pe acest segment şi a funcţionat", explică stilista.

Pentru propria ei afacere face însă de toate: de la tipare şi design la marketing, promovare şi multe acte: duminica lucrez cu actele, iar în rest fac de toate, cot la cot cu angajatele: „execut tipare, croiesc, trimit oferte, discut cu clienţii".

Nu se plânge că de faptul că firma îi ocupă tot timpul, deşi recunoaşte că ar prefera să mai scape din când în când de partea care nu ţine de design: „Mi-ar place să vină vremea când să pot face doar parte de creaţie. Însă mai este mult până atunci", recunoaşte stilista. De criză nu se plânge, chiar dacă recunoaşte că nu se poate dezvolta aşa cum şi-ar fi doriot. Este mulţumită însă faptul că a reuşit să păstreze toţi angajaţii pe care i-a avut la început.

Profil

Născută: 6 august 1967 Galaţi

Stare civilă: căsătorită, o fată

Studii: Facultatea de Textile Iaşi, 1990

Ce-i place: o destind plimbările în aer liber, în special în zona muntoasă, dar recunoaşte că are puţin timp pentru deconectare. Muzica şi în special cea instrumentală, la pian sau saxofon, o deconectează.

Ce nu-i place: nu agreează oamenii lipsiţi de tărie de caracter, cei închişi, care nu vor să se deschidă spre ceilalţi, cei  lipsiţi de generozitate, care trăiesc doar pentru ei înşişi.

ÎNTREBARE şi RĂSPUNS

Care credeţi că este reţeta succesului într-o afacere?

Politica paşilor mărunţi. Să construieşti pas cu pas, fără să ai aşteptări exagerate. Nu trebuie să te aştepţi ca rezultatele să vină uşor sau fără efort susţinut. Şi este important să lucrezi cu pasiune, să fii pasionat de ceea ce faci. Pentru mine munca mea este şi hobby-ul meu.