Joburile acceptate de ucrainenii refugiați în România. Poveștile lor dramatice

Majoritatea ucrainenilor veniți la Galați după începerea războiului sunt mame singure cu copii. Chiar dacă o parte au studii superioare, acceptă orice slujbă doar ca să își poată întreține familiile.

Ana-Maria Guriță este consilier juridic la JRS, o organizație neguvernamentală care oferă asistență socială, educațională, medicală, legală, financiară si cazare pentru refugiați. A lucrat ca voluntar și a ajutat refugiații în perioada studenției, iar în 2009, după ce a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, a lucrat pentru Consiliul Național Român pentru Refugiați.

Din 2017 lucrează pentru JRS România, la Galați, iar din februarie 2022, după izbucnirea războiului din Ucraina, a fost în prima linie a preluării și asistării refugiaților care au venit în România.

„Toate organizațiile neguvernamentale au contribuit la asta. Sunt și românii care au sărit să ajute cum au putut, dar și ONG-urile care nu au activități pe partea de migrație, studenții ucraineni și moldoveni care au ajutat la traducere și Prefectura, toți au contribuit la modul în care am acționat în acele momente”, spune Ana-Maria.

Omul îmbrăcat în negru care te dă cu apă pe față

Centrul Regional de Integrare de la Galați al JRS are un proiect finanțat din Fondul Azil, Migrație și Integrare pentru intregrarea persoanelor care au obținut protecție internațională. Asta înseamnă atât învățarea limbii române, cât și activități culturale și recreaționale, în ideea ca refugiații să se obișnuiască cu modul de viață de la noi, ce includ obiceiurile și tradițiile românești.

Fără aceste lucruri se poate ajunge la tot felul de situații pe care refugiații nu le înțeleg. De pildă, un refugiat cazat la Galați a sunat la Centrul Regional de Integrare ca să spună că a intrat în casă un om îmbrăcat în negru și l-a dat cu apă pe față. Era vorba, evident, de un preot care venise cu Boboteaza, iar toți s-au amuzat până la urmă, dar necesitatea ca refugiații să ne cunoască tradițiile este evidentă.

O problemă falsă aruncată în spațiul public în ultima vreme este faptul că ucrainenii veniți în România din pricina războiului le-ar fura slujbele românilor. „Ce trebuie să se înțeleagă este că banii targetați pe Ucraina sunt doar pentru Ucraina. Nu pot fi folosiți de către români. Foarte mulți conaționali nu înțeleg lucrul ăsta”, explică Ana-Maria.

Asistență pentru mai mult de 5.000 de refugiați

După declanșarea războiului din Ucraina, JRS România  a oferit, dincolo de ajutorul de urgență, asistență juridică refugiaților ucraineni, ce înseamnă pașii de urmat când primesc protecție temporară în țară sau solicită azil pentru a se putea stabili în România și a-și putea găsi de muncă aici, dar și locații sigure unde să se cazeze.

În județul Galați asta înseamnă peste 5.000 de refugiați asistați din Ucraina, care sunt atât ucraineni, cât și persoane de alte naționalități care s-au refugiat în România din țara vecină după începerea războiului.

„Nu înțelegeau diferența între protecția internațională, care înseamnă statut de refugiat, și protecția temporară, care se dă de regulă în cazul unui aflux masiv de refugiați și în baza unei decizii a Consiliului Europei. Este normal să fie așa pentru că sunt totuși în marea majoritate oameni fără cunoștințe în domeniu”, explică Ana-Maria.

Nu a fost deloc ușor în primele zile după invazia rusească. În punctele de trecere a frontierei li se dădea voie să treacă dimineața doar cu certificatele de naștere, la prânz puteau intra în țară numai cu pașapoartele, iar seara se revenea la situația din prima parte a zilei.

Centrul Regional de Integrare de la Galați le-a oferit refugiaților informații sigure, verificate, în contrapondere la avalanșa de știri și „consiliere” de pe tot soiul de site-uri, care de cele mai multe ori nu aveau nicio legătură cu realitatea.

Mama cu ochii goi care își ținea copiii de mână

Important de știut este că majoritatea refugiaților care au rămas în țară sunt mame singure cu copii. Chiar dacă au studii superioare, caută să se angajeze pe orice post li se oferă ca să își poată întreține familia. „Spăl și vase, doar ca să câștig un ban pentru copiii mei”, spune o ucraineancă cu patru copii, venită în România.

Problemele apar când refugiații își găsesc un loc de muncă, pentru că nu au, de regulă, cu cine să își lase copiii acasă. Centrul Regional de Integrare de la Galați a făcut demersuri la mai multe grădinițe și școli din oraș pentru înscrierea lor, iar situația este în curs de rezolvare.

S-a constatat că micuții din Ucraina învață mult mai repede limba română dacă fac parte din clase cu elevi români decât dacă ar fi fost școlarizați separat, iar același lucru este valabil și în ceea ce privește activitățile extrașcolare. Multe cazuri sunt dramatice, cu mame care merg cu ochii goi fără o direcție anume ținându-și copiii de mână, dar și momente emoționante, cu femei care plâng de fericire când află că li s-a prelungit dreptul de subvenționare a chiriei în România.

„În vama Isaccea am văzut cum arată deznădejdea. O mamă își ținea cei doi copii de mână, cu un mic rucsac în spate. Avea ochii goi, asemeni unui om care nu știe încotro merge. Am văzut și am asistat oameni în genunchi, dar ce am văzut pe frontieră nu cred că am să uit vreodată”, își amintește cu lacrimi în ochi Ana-Maria.    

Ucraineanca vorbitoare de română cu suflet mare

La căminele studențești din Galați, unde sunt cazați mulți refugiați ucraineni, au fost și momente amuzante, dincolo de apăsarea războiului și incertitudinea zilei de mâine, care i-a marcat pe majoritatea celor de acolo.

Ana-Maria își amintește că a încercat să discute în engleză cu ucrainenii cazați acolo, iar în momentul în care a spus câteva cuvinte în română, a fost abordată de o mamă cu doi copii. Femeia este etnic român în Ucraina și la școală învățase în limba română.

„Din acel moment, acea doamnă ne ajută permanent. A devenit translatorul nostru și a făcut asta încă de la început fără să aștepte ceva în schimb”, spune impresionată Ana-Maria.

Și refugiații de alte naționalități (Irak, Yemen, Palestina) care locuiesc în Galați au sărit atunci să ajute cu ce au putut, fără să fi fost solicitați de cineva.

Cert este că ucrainenii care doresc să se stabilească în România o pot face pentru că diferențele culturale nu sunt foarte mari. Un potențial impediment este limba, dar cu răbdare și perseverență o pot învăța relativ repede.