FOTO Cel mai otrăvit lac din Moldova se transformă subtil în loc de agrement. Cum a apărut „apa morţii“ din Galaţi
0Luciul de apă cu o suprafaţă de 30 de hectare este cunoscut sub numele de balta Cătuşa şi se află între oraşul Galaţi şi combinatul siderurgic. Decenii de-a rândul, în lac s-au deversat tot fel de mizerii puternic toxice şi cancerigene.
La marginea de vest a oraşului Galaţi, între localitate şi platforma siderurgică, se află una dintre cele poluate ape din România. De altfel, în toată Moldova nu am descoperit niciun alt loc unde deşeurile industriale să fie aruncate, cu atâta lejeritate, într-o apă de suprafaţă ce comunică atât cu pânza freatică, dar şi cu râul Siret şi cu Dunărea.
Datele legate de încărcătura de poluanţi a apei nu sunt publice. Totuşi, o simplă analiză a autorizaţiei de mediu pentru ArcelorMittal Galaţi, cu numărul 1, din 24 august 2015 (cu termen de valabilitate până 2025, arată că lucrurile sunt cât se poate de alarmante, în ciuda faptului că instituţiile din subordinea Ministerului Mediului răspund, invariabil, acelaşi lucru: „concentraţiile de substanţe din apele reziduale respectă paramaterii stabiliţi de lege”.
Ultima oară când s-au spus lucrurilor pe nume a fost în anul 2008, adică acum 11 ani. Într-un raport al Gărzii Naţionale de Mediu, ajuns în mâna presei „pe surse”, se consemna că în iazurile decantoare ale apelor tehnologice provenite din combinatul siderurgic de la Galaţi e un adevărat dezastru.
În aceste incinte (care se mai numesc şi batale, dar sunt nişte simple îndiguiri din pământ, neizolate, în incinta lacurilor) depăşirile ale nivelurilor maxime admise prin lege erau uriaşe. Iată câteva exemple: cianuri – 0,392 mg/litru, faţă de un maxim admis de lege de numai 0,05 mg/litru (depăşire de 784%); - nitraţi (substanţe puternic cancerigene) – 16,12 mg/litru faţă de in maxim admis de 15 mg/l (depăşire de 7,46%); plumb – 0,0161 mg/l, faţă de un maxim de 0,001 mg pe litru (depăşire de 1610%).
Lacul Cătuşa FOTO Costel Crângan
Aşa cum arătam, între aceste bazine decantoare şi lacurile Mălina (zona sălbatică dinspre DN25, nu explotarea din amonte de halda de zgură) şi Cătuşa sunt doar nişte diguri de pământ. Practic, apa se infliltrează prin acestea în voie, iar odată cu ea şi compuşii chimici periculoşi. Singur problemă este că n-a analizat nimeni niciodată apa din lacurile considerate „curate” şi convertite, pe nebănuite, în locurid e agrement. Aşa că populaţia nu are de unde să ştie ce pericole o paşte dacă se scaldă acolo sau mănâncă peşte prins.
Combinatul s-a micşorat, deşeurile nu prea
Faţă de acum 11 ani, activitatea economică a combinatului s-a micşorat considerabil. Numărul a angajaţi a scăzut cu 70%, nivelul producţiei e mai mic cu aproape 40%. Însă se lucrează şi se generează, în continuare, reziduuri. Nămolurile rezultate din procesul tehnologic - care conţin apă cu suspensii diverse, ce pot atinge concentraţii între 15 şi 25% - ajung în aceleaşi decantoare ca acum cinci decenii, când a început activitatea siderurgică.
Plecând dinspre Şoseaua Viilor, ce mărgineşte, cumva cinic, poluată baltă Cătuşa, cu greu poţi bănui ce se întâmplă în zonă. Iazul tehnologic Cătuşa, în care de-a lungul deceniilor s-au decantat apele provenite de la secţiile UPS, LTG, OLD3, Fabrica de Oxigen şi Fabrica de Var 1, este ascuns de o cortină verde de stuf. E imposibil să ajungi acolo.
Însă din aer lucrurile arată altfel. Imaginile luate prin satelit şi actualizate de Google Earth în iunie 2019 arată că în decantoare se adună deşeuri care fac ca apa să pară colorată bizar. Şi nu vorbim de câteva tone de reziduuri. Conform autorizaţiei de mediu amintite, acolo sunt depozitate anual peste 7 milioane de tone de ape poluate. Adică 19.000 de tone pe zi.
Lacul Cătuşa, din satelit FOTO Costel Crângan
Practic, dacă apa depusă într-un an în incinta respectivă, de numai 7 hectare, ar rămâne pe loc, „depozitul” ar atinge o înălţime de 100 de metri. Vorbim, însă de apă, care se evaporă în parte (nu mai mult de 5-7%), iar restul se scurge în balta Cătuşa, iar de acolo în Siret.
Lacul Cătuşa, din satelit FOTO Costel Crângan
Mai mult decât atât, pe sub baltă trec şi două mari conducte (una de 300 şi alta de 400mm în diametru) cu deşeuri menajere din combinat. Acestea duc, cel puţin teoretic (durata de viaţă le-a expirat de două decenii), apa uzată către staţia de epurare a oraşului Galaţi.
Jocul cu otrava
Dacă balta Cătuşa ar fi un luciu de apă mort, închis publicului, poate că toate cele expuse mai înainte n-ar conta prea mult. Însă lacul este deschis publicului şi este deja un loc de agrement. Acolo se pescuieşte frecvent, iar peştele prins ajunge în hrana unor familii din Galaţi.
Pescari la Lacul Cătuşa FOTO Costel Crângan
„Oamenii nu ştiu la ce pericol se expun. Peştii sunt foarte adaptabili la produsele care pentru om sunt cancerigene. Ei se adaptează şi acumulează plumb, nichel, crom, gudron şi alte substanţe periculoase. Problema este ştiută şi la Apele Române şi la Mediu, însă se preferă legea tăcerii”, ne-a explicat, sub rezerva anonimatului, un cercetător în piscicultură de la Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi.
Alarmant este că, deşi în zonă sunt numeroase indicatoare care avertizează că scăldatul este interzis, sunt destui cei care ignoră interdicţia. Unii chiar îşi lasă copiii să se scalde în balta care duhneşte deseori a reziduri petroliere şi a fecale.
Pe lac se antrenează şi sportivii de secţia de caiac-canoe a CSM Dunărea Galaţi, care în mai multe rânduri au semnalat mirosuri ciudate şi pelicule de substanţe bizare pe luciul apei. De fiecare dată, însă, autorităţile de Mediu a declarat că nu există nici cea mai mică poluare.