De ce i-a fost conferit Regelui Mihai gradul de mareşal. Doar cinci alţi români au mai obţinut privilegiul militar suprem

Regele Mihai I a fost ultimul mareşal în viaţă al Armatei Române. Gradul militar cel mai înalt poate fi conferit unui soldat doar în condiţii de război.

De-a lungul istoriei, România a avut doar şase mareşali, printre care se numără şi Regele Mihai I, care a primit gradul în data de 10 mai 1941, prin Decretul nr. 1354/1941, semnat de generalul Ion Antonescu. 

Deşi oficial a fost vorba despre un semn de apreciere pentru contribuţia Familiei Regale la dezvoltarea ţării, măsura a fost de fapt o stratagemă a lui Ion Antonescu, care-şi dorea cu ardoare să ajungă mareşal, la fel ca idolul său Averescu. Însă cum nu putea să aibă un grad militar mai mare decât Regele, a aranjat că acesta să fie ridicat primul la înaltul rang.

Cei şase mareşali ai României au fost, în ordinea primirii gradului, următorii: Ferdinand I (primul român care a primit, în 1918, onorurile militare cele mai înalte), Alexandru Averescu (1930, iunie), Constantin Prezan (1930, octombrie), Carol al II-lea (1938), Mihai I (1941, mai) şi Ion Antonescu (august 1941). Acesta din urmă a fost singurul mareşal român care a condus operaţiuni militare având acest grad.

Cum gradul militar nu i-a fost retras niciodată în mod oficial, Regele Mihai a fost, de fapt, ultimul mareşal al României. Ca atare, funeraliile ar trebui organizate după reguli de ceremonial speciale.

Lucrurile sunt destul de complicate însă, dat fiind că România nu are o lege privind funeraliile naţionale. Un astfel de act normativ a existat (încă din 1890), dar numai până la preluarea puterii de către comunişti, moment în care legea a fost  abrogată.

Un exemplu despre cum ar trebui să arate funeraliile unui şef de stat sau ale unui mareşal vine din relatările despre înmormântarea Regelul Carol I. Sicriul a fost purtat pe un afet de tun, învelit în drapelul naţional, iar defunctul purta uniforma de ceremonie specifică gradului, cu toate decoraţiile. De asemenea, cortegiul funerar era flancat de o gardă de onoare, iar la înmormântare s-au tras 101 salve de artilerie şi s-au tras clopotele la toate bisericile din România. Se întâmpla în 1914, când România era ceva mai mică decât acum.

Ministrul Apărării, Mihai Fifor, a declarat acum două zile că există un protocol între Casa Regală şi Guvern, legată de organizarea evenimentelor publice (implicit a funeraliilor), însă că, cel puţin deocamdată, nu s-au făcut niciun fel de demersuri pentru ca Regele Mihai I să fie înmormântat cu onorurile cuvenite unui mareşal al Armatei.

Cine au fost ceilalţi cinci mareşali ai României

Primul mareşal din istoria ţării a fost Regele Ferdinand I, prin citirea cărţii de mareşal la 18 noiembrie/1 decembrie 1918.

Au urmat Alexandru Averescu (care a primit drepturile, onorurile şi avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal nr. 1678/1927, iar pe 14 iunie 1930 i s-a conferit demnitatea onorifică de mareşal) şi Constantin Prezan (care a primit drepturile, onorurile şi avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal nr. 998/13 martie 1924, iar pe 25 octombrie 1930 i s-a conferit demnitatea onorifică de mareşal).

Al patrulea  a fost Carol al II-lea, la 14 iunie 1938 în baza Decretului Lege nr. 2451 privind crearea demnităţii de mareşal. Lui i-a urmat, cum spuneam Regele Mihai I (la 10 mai 1041).

În fine, ultimul român care a a avut parte de cel mai înalt grad al Armatei a fost Ion Antonescu, înălţat pe data de 22 august 1941 la demnitatea de mareşal al României prin Decretul-Regal nr. 2352/21.08.1941, semnat de Regele Mihai I. Interesant este că Antonescu a fost singurul militar activ în momentul ridicării în grad,dintre toţi mareşalii României, îndeplinindu-şi atribuţiunile în plin război mondial. În celelalte cinci situaţii, gradul a fost primit onorific, în vreme de pace.

Trebuie spus că, în România, Legea nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare din Ministerul Apărării, prevede că „Gradul de mareşal se poate acorda generalilor, respectiv amiralilor, de către Preşedintele României, pentru merite militare excepţionale, în timp de război”.

În fine, trebuie menţionat că şi Regele Carol I a avut grad de mareşal, însă nu al României, ci al Germaniei şi Rusiei. El a primit pe 7 aprilie 1909 (cu ocazia aniversării a 70 ani) gradul onorific de feldmareşal german din partea prinţului moştenitor Wilhelm, delegatul Germaniei la Bucureşti.

De asemenea, Imperiul Rus i-a conferit pe 17 septembrie 1912 demnitatea de mareşal al armatei imperiale ruse. Înmânarea efectivă a bastonului de mareşal a fost făcută pe 28 noiembrie/11 decembrie 1912 la Palatul Regal de către Marele Duce Nicolae Mihailovici, camaradul lui din timpul Războiului ruso-turc.