Cum te ajută facultatea să îţi găseşti jumătatea. O româncă şi un francez s-au îndrăgostit nebuneşte în timpul unei burse de studiu Erasmus
0Nicoleta Dima, din Galaţi, şi-a găsit jumătatea în persoana unui tânăr francez pe care l-a cunoscut în timpul unei burse Erasmus, la Universitatea din Dijon. Guillaume Le Meur a venit şi el în România, tot cu o bursă Erasmus, pentru a-şi regăsi femeia iubită. „Adevărul“ vă prezintă povestea celor doi.
Nicoleta Dima l-a cunoscut pe Guillaume Le Meur în perioada 2011-2012, atunci când a fost plecată cu o bursa de studiu Erasmus la Universitatea din Dijon.
„Eram în anul al doilea, la Facultatea de Litere. Ca student Erasmus aveam dreptul de a alege cursuri din toţi anii de studiu. Pe Guillaume l-am întâlnit la un curs comun de lingvistică, după două luni de la începerea anului universitar. În prima zi s-a aşezat lângă mine şi m-a abordat corectându-mi cuvântul «comptable» pe care îl scrisesem cu «n», după care discuţiile au continuat. Era interesat de cultura românească, istorie, civilizaţie, în vreme ce pentru mine experienţa Erasmus se rezuma la prieteni, petreceri, călătorii. Să ies cu un coleg francez era ultima prioritate, mai ales că ştiam că voi pleca în vară acasă”, îşi aminteşte Nicoleta.
După câteva ieşiri „colegiale”, Guillaume considera deja că este „împreună” cu Nicoleta, dar sentimentul nu era chiar reciproc.
„Nu consideram că este oportun să mă implic într-o relaţie care ar fi devenit la distanţă. În cele din urmă, am cedat şi am zis că voi trăi momentul, doar că de atunci nu am fost mai deloc despărţiţi din punct de vedere geografic: sejurul meu s-a prelungit până în toamna anului 2012, şi, datorită programului Erasmus, am continuat să alternăm stagiile de studiu şi practică între Galaţi şi Dijon”, îşi mai aminteşte tânăra studentă de la Galaţi.
Cei doi sunt împreună de trei şi jumătate şi cred că au rezistat până în prezent datorită faptului că nu au parte de monotonie, de fiecare dată găsesc o soluţie pentru a fi împreună şi pentru a continua în acelaşi timp proiectele profesionale. Chiar şi în prezent ei sunt împreună la Galaţi. Nicoleta va termina anul al doilea de Master, specializarea "DSTT", iar Guillaume a revenit cu Erasmus +. El este în primul an de Master, la aceeaşi specializare pe care Nicoleta o termină. Îi place Galaţiul, cu toate că uneori îi lipseşte confortul din Franţa: mai multe parcuri, o bibliotecă universitară mare, cinematograf. Dar este deja la a treia vizită şi al doilea sejur de şase luni, prin urmare s-a acomodat cu stilul nostru de viaţă. Şi-a făcut mici obiceiuri: plimbare pe faleză, Parcul Eminescu, Restaurantul Cajou, Grădina Publică.
Guillaume înţelege româneşte, dar se exprimă mai greu şi se supără când Nicoleta îl corectează. La magazin insistă să fie el cel care cere în română ceva. Deocamdată nu ştie ce vor face din toamnă: fie va rămâne la Galaţi unde vor să lucreze ca profesori de limba franceză, fie se vor întoarce în Franţa.
„Trimitem CV-uri mai peste tot unde putem lucra în domeniu şi aşteptăm cea mai buna propunere. El ar fi interesat să colaboreze cu Inspectoratul Şcolar în calitate de lector în învăţământul preuniversitar. Contactul elevilor cu un nativ francez poate fi benefic în ameliorarea nivelului de limba franceza.
Se vor căsători religios
Cât priveşte povestea lor de dragoste, Nicoleta spune că ar vrea să se căsătorească religios. „În Franţa nu se mai poartă, dar eu sunt mai conservatoare şi aş vrea să ne căsătorim religios în Biserica Ortodoxă”. Există însă o mică problemă: el nu e credincios, vede religia mai mult ca pe o formă de îndoctrinare, dar ar face compromisul botezului, numai de dragul Nicoletei.
„M-am obişnuit la Galaţi. Deja sunt la a treia vizită, îmi place aici, cu toate că îmi lipsesc parcurile, biblioteca universitară şi cinematograful din Franţa. Vrem să ne căsătorim, peste doi ani, când vom şti mai bine încotro se îndreaptă drumurile noastre. Nicoleta este mai conservatoare: visează la o nuntă în biserică, doar că eu nu sunt credincios. Am discutat despre asta, sunt de acord cu botezul”, spune Guillaume.
„Când ne-am cunoscut eu eram în Franţa. Fiind copil unic la părinţi, practic am fost adoptată de părinţii lui, care nu fac nicio diferenţă. Au o gândire liberă, fără prejudecăţi. Eu m-am adaptat la stilul lor de viaţă, la cultură şi nu sunt probleme din acest punct de vedere”, ne spune Nicoleta. Mama lui Guillaume lucrează în justiţie şi se confruntă foarte des cu cazuri în care sunt implicaţi ţiganii din România, dar a înţeles că nu trebuie puşi toţi românii în aceeaşi oală.
„Cert este că dacă nu ne-am fi cunoscut, nu aş fi avut curiozitatea de a vizita România”, mărturiseşte Guillaume În Galaţi, cei doi stau într-un cămin studenţesc, dar în week-end mai trag câte o fugă la ţară, la părinţii Nicoletei. Când merg în Franţa, cei doi stau într-un apartament închiriat. Transportul între Frana şi România îl fac fie cu avionul, fie cu autobuzul, în funcţie de bagajele pe care le au.
CITIŢI ŞI:
„Romeo şi Julieta de România“, poveste de dragoste din Evul Mediu, din inima Ardealului