Cum ne îmbolnăvim prin empatie. Cancerul, bolile de plămâni şi fobiile sunt afecţiunile empaticilor la suferinţă

Suferinţele celor apropiaţi nu crează doar un disconfort ocazional, ci în multe situaţii se ajunge ca cei care au rude sau prieteni apropiaţi în suferinţă, să ”împrumute” durerea acestora până la punctul în care se îmbolnăvesc şi ei.

În limbaj comun, empatia înseamnă să simţi ce simt alţii. Din punct de vedere ştiinţific, prin empatie se înţelege tendinţa receptorului  de a trăi afectiv prin transpune simpatetică. Empatia are o latură pozitivă, dar şi una negativă.

Când noi, ca indivizi, trăim bucuria celorlalţi, empatia este, evident, pozitivă. Cea mai puţin plăcută parte a empatiei este cea în care ajungem să suferim sau să fim decepţionaţi şi stresaţi pentru că cei dragi trăiesc această stare.

Empatia poate să fie spirituală, atunci când un grup mai mic sau mai mare de persoane are o credinţă comună. Există şi o empatie mentală, când intri într-un grup, iar la un moment ajungi să crezi ceea ce cred şi ei.

Puteam avea şi o empatie emoţională, când mergem, spre exemplu, la o înmormântare şi trăim aceleaşi stări ca şi cei care participă la acest eveniment. Există chiar şi o empatie fizică. Ea se manifestă până la punctul în care soţul ajunge să semene cu soţia, ca să dăm un alt exemplu.

”Deşi este greu de crezut, empatia poate face ca animalul adoptat de o familie să împrumute din comportamentul şi chiar din trăsăturile fizice ale stăpânilor săi. Acest lucru a fost dovedit ştiinţific”, explică psihologul Stelian Chivu.

”Mama suferea de cancer la sân, iar după un timp a făcut şi ea cancer la sân”

Problemele apar când devenim empatici cu problemele de sănătate ale persoanelor dragi nouă, pentru că asta înseamnă să ne punem efectiv în pielea acestora.  Asta nu face decât să declanşeze o reacţie emoţională în cascadă. Cei deja bolnavi se îmbolnăvesc şi mai rău, iar în anumite situaţii se ajunge chiar la deces.

”Am avut o pacientă, a cărei mamă suferea de cancer la sân. Ea îşi iubea extrem de mult mama şi dorea să îi preia o parte din durere, iar după un timp a făcut şi ea cancer la sân. Aici se ajunge”, ne declară psihologul Stelian Chivu.

Exemplele în care diverse persoane empatizează cu suferinţa celor dragi şi ajung să se îmbolnăvească şi ei sunt nenumărate. Îmbolnăvirea prin empatie poate fi privită şi dintr-un alt unghi, pentru a fi înţeleasă mai bine.

Într-o sală plină de oameni, o persoană este răcită şi tuşeşte, însă doar o parte dintre cei prezenţi acolo se îmbolnăvesc. De ce? O parte dintre cei de acolo simt milă faţă de suferinţa persoanei răcite şi nu după mult timp vor resimţi şi ei simptomele răcelii.

Există chiar şi ceea ce se numeşte în limbaj de specialitate empatia preprogramată, ce înseamnă că un individ se forţează să simtă durerea unei persoanei dragi care suferă, deoarece crede că este moral să facă acest lucru.

Autovindecarea nu este posibilă

Acest gen de abordare poate fi schimbat în ceva pozitiv, atunci când cel în cauză alege să aibă o stare emoţională în care să îl angreneze şi pe cel care suferă. Deşi poate părea deplasat, râsul poate schimba profund starea celui în suferinţă, cu toate că la acel moment nu pare a fi cel mai indicat lucru.

”Tristeţea atrage un dezechilibru la nivel de plămâni. Persoanele care suferă au tendinţa să respire mai puţin şi ajung să se îmbolnăvească grav, dacă acest lucru continuă pentru o perioadă de timp”, precizează psihologul Stelian Chivu.

Nu putem discuta de vindecare înainte de a stabili cu certitudine dacă suntem sau nu empatici. Şi asta pentru că sunt destule persoane care nu simt nimic în raport cu bucuriile sau suferinţele altor persoane. Testul pentru a afla dacă suntem empatici este extrem de simplu. Dacă plecăm de acasă liniştiţi şi urcăm într-un mijloc de transport în comun, unde începem să simţim furie, frustrare sau tristeţe, iar acele stări ştim că nu sunt ale noastre, este clar că suntem empatici.

Următorul pas este consultarea unui specialist. Din păcate, în cazul suferinţei prin empatie, autovindecarea nu este posibilă, în orice caz nu la modul corect. Cei care manifestă astfel de stări pot ajunge să manifeste tot soiul de dezechilibre, angoase, fobii (agorofogia- teama de a fi singur în situaţii sau locuri, mai ales în locuri publice) şi boli grave, iar pentru a nu se ajunge în astfel de situaţii este necesar ca cei în cauză să fie îndrumaţi de un specialist.

”Specialistul  identifică programul care te face empatic şi vine cu un alt program, care te ajută să vezi părţile pozitive ale empatiei şi să te protejezi de efectele sale negative. Este o diferenţă între milă şi compasiune. Când ai milă pentru persoana dragă, suferi cot la cot cu ea şi cui foloseşte asta? Când ai compasiune pentru ea, o susţii şi o ajuţi pentru a se însănătoşi, iar tu eviţi îmbolnăvirea”, concluzionează psihologul Stelian Chivu.