Ce este şi cum se manifestă pogonofobia, frica iraţională de oamenii cu barbă
0Deşi portul bărbii este din nou în trend, nu toată lumea e încântată de asta. Dincolo de controversele de ordin estetic, trebuie ştiut că există oameni cărora vederea bărboşilor le face rău, la propriu.
Moda bărbii a revenit în forţă de câţiva ani, iar în zona mondenă (şi nu numai) orice bărbat fără podoabă facială a ajuns să fie privit cu neîncredere şi compasiune. Acum un secol a purta barbă era ceva obişnuit, fiind considerat un semn de distincţie.
De-abia după al Doilea Război Mondial obiceiul a intrat într-un con de umbră, fiind consacrată vreme de decenii imaginea tipică a bărbatului de succes prospăt bărbierit. O perioadă îndelungată, bărboşii au fost „exilaţi” la categoria ciudăţenii (mai ales în estul Europei aflat sub stăpânre comunistă), însă lucrurile s-au schimbat radical în ultima vreme.
Dar nu despre modă (sau comunism) vom vorbi în articolul de faţă, ci despre ceva un pic mai complicat, adică despre o afecţiune psihică ce-i trimite pe bărboşi, din nou, în „zona interzisă”.
Între iubirea şi frica de barbă
Puţini oameni ştiu, dar barba a născut două afecţiuni psihice antagonice. Cea mai cunoscută este pogonofilia, care se „traduce” printr-o atracţie bolnavă pentru barbă şi bărboşi. Despre acest fetiş s-a tot vorbit în ultima vreme, psihologii fiind de părere că este tot mai greu de identificat în avalanşa de mofturi şi de fiţe din societatea modernă.
Dincolo de asta, este de ştiut că nu toată lumea cade în adoraţie în faţa unei bărbi. Şi nu vorbim aici de bârfe şi tendinţe, ci de faptul că unii oameni pot dezvolta o tulburare numită „pogonofobie”, adică o frică iraţională faţă de barbă.
De-a lungul secolelor, barba a fost un simbol al masculinităţii şi i s-au asociat multe virtuţi bărbăteşti, inclusiv înţelepciune, putere, statut social ridicat, inclusiv priceperea sexuală, în special în culturile războinic. A devenit însă şi un accesoriu fobic.
Această fobie a fost descoperită în 1851, însă originea etimologică a cuvântului se găseşte în Grecia antică: „pogon“ înseamnă barbă, iar „phobos“ înseamnă frică.
Motivele pentru care o persoană dezvoltă o reacţie bizară, anxioasă de regulă, faţă de barbă sunt foarte variate. De exemplu, unii oameni asociază podoaba facială cu bărbaţii care se îngrijesc puţin şi care pot fi, de asemenea, murdări, purtători de microbi fatali. Alţi subiecţi leagă părul facial de fanatismul religios. În alte cazuri, barba poate provoca neîncredere sau poate fi văzută ca o manifestare excesivă.
Dincolo de limitele normale ale respingerii modei, pogonofobia este o afecţiune fobică şi, prin urmare, este considerată o patologie gravă, ce de obicei originea în condiţionarea clasică. Adică apare de regulă după o experienţă traumatizantă.
Primele experimente pe fobiilor la om au fost făcute în anii '20, când psihologul american John B. Watson şi asistentul Rosalie Rayner, cauzate unii copii se simt frica de şobolani albi, care sa bucurat anterior.
Simptomele şi tratamentul fobiei
Această fobie afectează calitatea vieţii persoanelor suferinde. Simptomele cognitive includ teama, durerea, confuzia şi lipsa de concentrare. Subiecţii cu pogonofobie evită, de obicei, oamenii cu barbă.
Unele dintre simptomele sunt însă de-a dreptul fizice: hiperventilaţie, uscăciunea gurii, transpiraţie abundentă, tremurături, greaţă şi vărsături.
Ca şi în cazul altor fobii, pogonofobia poate fi tratată şi amelioarată. Rareori însă dispare complet. Psihoterapia este foarte eficientă, potrivit multor cercetări.
Există diferite tratamente în funcţie de orientarea terapeutului. Una dintre cele mai eficiente este intervenţia comportamentală cognitivă, care include de obicei tehnici de relaxare (exerciţii specifice, completate sau nu cu tratament medicamentos) şi tehnici de expunere.
Unii terapeuţi încearcă să obişuiască pacienţii cu bărboşii, pornind de la subiecţii cu păr facial mai puţin şi mergând către cei cu bărbi impresionate. Testul suprem este atingerea unei bărbi reale, „examen” care, odată trecut, poate însemna că fobia a fost, fie şi parţial, învinsă.