Topul bogaţilor de altădată. Ce s-a ales de averea lor după venirea comuniştilor la putere

Cei mai mulţi dintre bogaţii de acum mai bine de o sută de ani puteau ajunge pe listele electorale dacă plăteau o dare către stat, pe atunci fiind în vigoare votul cenzitar.

România de după 1989 a produs mulţi oameni bogaţi. Unora dintre ei li s-a spus şi încă le se mai spune miliardari de carton. Nu despre ei vrem să vorbim în textul de faţă, ci ne-am propus să aflăm cine erau oamenii avuţi în urmă cu un secol din zona care azi corespunde cu teritoriul actualului judeţ Vrancea.

Nu ne-a fost foarte greu să-i depistăm, întrucât i-am găsit în listele electorale întocmite în urmă cu o sută de ani, când puteau vota doar cei care deţineau o situaţie materială bună şi plăteau un cens regulat şi consistent, adică plăteau o dare către stat şi erau incluşi în listele electorale pe baza votului cenzitar.

Prin urmare, în urmă cu un secol cel mai bogat om din zona Vrancei era Negropontes Ulisse Gheorghe, proprietar cu domiciliul în Mărăşeşti şi cu venituri declarate de aproape 200.000 lei anual. Ca să ne facem o idee, în vremea sa carnea costa 1 leu kg, uleiul şi brânza între 1 si 2 lei, o pereche de gâşte 5 lei şi una de găini 3 lei, fasolea şi cartofii de la 7 la 10 bani/kg, untul şi pastrama 2,50 de lei kg, ceapa,varza 12 bani kg.

Vorbim de o perioadă în care leul avea o mare valoare. În lista bogaţilor din judeţ urma familiile Săbăreanu din Domneşti, Dragomir din Odobesti, un membru al acestuia din urmă fiind ministru de seamă în guvernul Antonescu, apoi savantul profesor Dimitrie Voinov, urmat de Robescu, Iuraşcu.

Abia pe locul 7 se remarca celebrul Gh. Apostoleanu, Păianu, Langa, marea familie de liberali Săveanu, celebrul Tatovici, Zisu, Negri, Pâcleanu, Ferhat, Penciulescu, Băicoianu, Cerchez, Dragu, Giurgea, Missir, Râmniceanu, acesta din urmă un boier parvenit care a servit ca model pentru personajul Tănase Scatiu, scris de Duiliu Zamfirescu.

Pe scurt, din primii 30 de bogaţi de odinioară unul era inginer, 3 erau magistraţi, unul ministru, un funcţionar, un doctor, un militar, un avocat şi un farmacist.

“Restul erau catalogaţi drept proprietari şi niciunul nu se ruşina cu acest statut. Dimpotrivă, îşi agoniseau şi îşi cheltuiau cu mândrie averile. Clasamentul acesta a suferit modificări ample la sfârşitul Primului Război Mondial  şi în timpul dintre cele doua războaie, iar după venirea comuniştilor aceste bogăţii s-au evaporat, fenomenul fiind însoţit la pachet de arestări şi condamnări cumplite, asta pentru cine nu a apucat să fugă în lumea largă. Legile speciale de după anul 2000 au dorit sa repare puţin din răul din trecut, dar se pare că  lucrurile s-au încurcat şi mai mult“, spune istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Române, filiala Vrancea.