Portretele soţiilor lui Ştefan cel Mare, reconstruite de istoricul Nicolae Iorga. Cum arăta doamna Evdochia
0Marele istoric, care a fost şi preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice, a avut ca model de inspiraţie frescele de la mănăstirile din Moldova.
Marele istoric Nicolae Iorga a publicat în anul 1937 lucrarea Portretele Doamnelor Române, carte apărută sub îngrijirea Comisiei Monumentelor Istorice, al cărei preşedinte era.
Istoricul reconstruieşte portretul soţiilor domnilor români, încercarea sa fiind un act de recuperare a unei părţi din trecutul românilor adeseori uitat sau foarte puţin cunoscut.
Din acest punct de vedere, soţiile domnitorului Ştefan cel Mare au în această lucrare un capitol consistent, iar informaţiile despre ele sunt bazate strict pe imaginele după frescele mănăstirilor. Prima sa soţie a fost Evdochia de la Kiev.
Ştefan cel Mare s-a însurat, în anul 1463, cu sora lui Simion Olelcovici, principele Kievului. Evdochia a decedat la data de 25 noiembrie 1467. Fresca ei se află la Biserica Sf. Gheorghe a Mitropoliei.
“Zugravul a trebuit să fie fără îndoială iniţiat în condiţiile de artă şi de viaţă ale Moldovei secolului al XV-lea. Evdochia este înfăţişată cu o lungă haină care corespunde cu aceia a împărăteselor din Bizanţ, broderii scumpe o împodobesc în faţă în josul rochiei şi pe mânicile care atârnă; o întreită salbă de mărgăritare îi înconjoară gâtul; un văl ca acela care acoperă capul Doamnei Muntene de la sfârşitul secolului al XIV-lea în Biserica Domnească din Argeş este supt cununa cu lungile vârfuri împodobite”, descrie fresca istoricul Nicolae Iorga.
Maria de Mangop, înfăţişată moartă
Cea de a doua soţie zugrăvită de istoric este Maria din Mangop, provenită din neamul Comnenilor. Ştefan cel Mare s-a căsătorit cu ea pe 24 septembrie 1472, dar căsătoria nu a fost una chiar fericită. Ea este ilustrată pe o perdea la Mănăstirea Putna.
“Desenul este de o rară desăvârşire, şi ni pare rău că nu am putut reda şi culoarea, de o artă aşa de delicată şi complicată, care adaugă la farmecul cel mare al acestui exemplar de artă. Doamna este înfăţişată moartă, acoperită cu un strălucit veşmânt de brocard, de o compoziţie mult mai bogată decât pentru biata şi trista princesă din Chiev. Pe cap o cunună cu acelaşi flori de dimensiuni mai reduse, cu pietre scumpe împodobind partea de jos şi cu lungi cercei după datina bizantină. Dar în această reprezentare pe o perdea care îi acoperă mormântul, ceea ce este interesant nu este numai această figură, de un caracter aşa de impresionant în somnul morţii, dar şi toate podoabele care sunt în jurul ei”, scrie Nicolae Iorga.
Ştefan cel Mare s-a despărţit de Maria după ce turcii au pus stăpânire pe Mangop, întrucât moştenirea ei a ajuns e mâna otomanilor. Ea a murit pe 19 decembrie 1477, la scurt timp după ce domnitorul moldovean avea să o ia de soţie pe Maria Voichiţa.
Maria, zisă şi Munteanca, fiica lui Radu Vodă, i-a fost alături în ultima parte a vieţii şi care i-a dat domnitorului moldovean moştenitorul tronului Maria Voichiţa avea să trăiască încă şapte ani după moartea soţului ei, murind în anul 1511, fiind înmormântată tot la Putna.
“Doamna are lângă dânsa o fiică şi un fiu. Ştefan avusese din căsătoria sa cu Evdochia o singură fată, Elena, care trebuia să fie moştenitoarea coroanei moscovite şi care a murit în ţară străină şi în împrejurări dureroase, fără să fi putut asigura urmarea la tron a fiului ei. Ceea ce este interesant în acest portret este grija vădită a asemănării, cum, de altminteri, şi în cazul Evdochiei şi al Mariei de Mangup. Artistul a vrut să redea realitatea însăşi. Această frumoasă figură, cu lungi sprâncene arcuite, cu ochii mari, cu nasul de o linie aşa de delicată şi cu gura micuţă, ar putea să explice sentimentele lui Ştefan, care au adus moartea înainte de vreme a împărăteştii coborâtoare a Comnenilor şi Paleologilor”, scrie Nicolae Iorga despre ultima soţie a domnitorului..
Alte ştiri pe această temă:
Viaţa privată a domnitorului Ştefan cel Mare. Câte neveste şi câţi copii a avut voievodul moldovean