PORTRET Cristina Stancu este eleva anului 2011 în Focşani

Este elevă a Colegiului Naţional „Unirea" şi a obţinut această distincţie ca urmare a rezultatelor excelente obţinute la şcoală şi la olimpiadele naţionale.

Profil
Născută. 8 ianuarie 1994, Focşani
Ocupaţia. Elevă în clasa a XI-a, Colegiul Naţional „Unirea"
Familia. Singură la părinţi

Dialogul cu Cristina Stancu a avut loc chiar în ultima zi de şcoală a anului de învăţământ recent încheiat, imediat după ce a fost recompensată cu titlul de „eleva anului 2011".

Cristina nu părea deloc să se afle sub impresia şi presiunea acestei onorante distincţii, obţinute în premieră, lăsându-ne să înţelegem că premiul nu a făcut altceva decât să încununeze o muncă intensă şi susţinută de elev silitor.

Din capul locului, adolescenta ne-a spus că primul contact pe latura educativă s-a produs încă de la vârsta de patru ani, când profesoara cu care lucra la engleză în particular a învăţat-o să iubească muzica clasică.

„Sunt rezultatul părinţilor mei, care au pus încă de când eram mică cărămidă peste cărămidă la educaţia mea, mama fiind o mare iubitoare de cărţi. Se pare că acest lucru mi s-a transmis şi mie, limba şi literatura română fiind disciplina la care excelez", ţine să precizeze Cristina.

Olimpică la limba română

Din clasa a cincea şi până în prezent a participat fără întrerupere la olimpiadele naţionale de română, de unde s-a întors acasă cu rezultate foarte bune. Aceeaşi pasiune o are şi faţă de istorie, obţinând în primăvară un premiu special la olimpiada naţională. De altfel, această disciplină o ajută să-şi testeze aptitudinile sale analitice.

„Vreau să le mulţumesc doamnelor profesoare Maria Zgăbârdici şi Carmen Atarcicov pentru fineţea psihologică cu care se apropie de noi, de pregătirea pe care ne-au acordat-o, dar şi celorlalţi profesori pentru înţelegere şi susţinere", îşi arată recunoştinţa Cristina Stancu. La şcoală este elevă de zece pe linie, record pe care spune că a început să-l stabilească începând cu clasa a cincea.

Cristina Stancu, în toiul unei dezbateri cu colegii.

Implicată în proiecte sociale

Ca orice copil normal, nu-şi dedică tot timpul doar studiului, ci este implicată şi în alte acţiuni interesante, din sfera socialului.

De ceva timp este colaborator al Fundaţiei „Cartea Călătoare", accesibilizând cărţi pentru nevăzători.
„Lecturez cărţi convertite în format Daisy. Este o experienţă interesantă, care m-a ajutat să ajung la acel prototip de voce necesar într-o astfel de relaţie de comunicare, în care trebuie adăugat puţină emfază, o doză de dramatism", spune eleva.

Când prinde o „fereastră" între studiu şi activităţile de natură socială, Cristina se ocupă şi cu critica literară, în luna mai întorcându-se de la Suceava cu premiul I de la Concursul Naţional de Critică şi Jurnalism „Mihail Iordache", după ce a recenzat un volum al scriitorului momentului în România, Mircea Cărtărescu, pe care a avut onoarea să-l întâlnească de curând la Focşani.

Ca elevă la filologie, Cristina ne-a mărturisit că îşi doreşte o carieră de scriitor, exersându-şi încă de pe acum condeiul în reviste şi alte publicaţii locale. Cu toate acestea, îşi doreşte să studieze în străinătate, însă nu oriunde, ci la faimoasa Universitate Oxford. Este şi o pasionată cinefilă, în timpul liber „devorând" pur şi simplu filme de bună calitate, în care o interesează jocul actorilor.

Întrebări şi răspunsuri?

Cum este să fii elevul anului la „Unirea"?

Statutul de elev al anului este un privilegiu pentru mine, dar şi o performanţă la care poate ajunge orice elev cu puţină dedicare. Totul este să ştii să te implici, să te descoperi, de a afla cine eşti tu. A fost o surpriză plăcută, despre care nu am aflat decât atunci când s-a strigat numele meu.

Ca viitor scriitor, ce carte pe care ai citit-o te-a impresionat cel mai mult?

Cu siguranţă, cartea mea preferată este „Metafizica Tuburilor", de Amelie Nothomb. Pentru mine contează cuvântul direct, fără înflorituri, pentru că literatura este însăşi viaţa şi este inspirată din viaţă.

Ce-i place

Îmi place să savurez un capucino în fiecare dimineaţă, sucul de portocale, arta origami. Cochetez şi cu chitara şi îmi place să ascult muzică. Sunt fan Bon Jovi, dar cel mai mult l-am admirat pe Michael Jackson. Îmi place insula Rhodos, unde anul trecut am făcut scufundări la nouă metri în Marea Mediterană.

Ce nu-i place

Nu-mi plac ciorbele. Nu accept prejudecăţile care s-au format despre grupurile defavorizate, crezându-se că dacă eşti nevăzător sau ai altă deficienţă eşti inutil. Nimic mai fals. Nu-mi plac clişeele.