Motivul pentru care soldaţii români au bombardat o biserică în Primul Război Mondial. Legământul generalului care a dat ordinul

Biserica cu hramul "Maria Magdalena" a fost aproape rasă de pe faţa pământului, din ordinul generalului Alexandru Mărgineanu.

Anul de debut al intrării României în Primul Război Mondial, 1916, a reprezentat un eşec pentru armata română. Doar zona Moldovei îşi păstrase statalitatea, aici se refugiase atât familia regală, cât şi guvernul, prin urmare singura şansă de oprire şi distrugere a ofensivei germane a reprezentat-o rezistenţa din această parte a ţării.

O operaţiune care a fost plătită, în vara anului 2017, cu sângele a 1.500 de ostaşi români, peste 3.000 de răniţi şi distrugeri importante.

Mai întâi, pe data de 9 iulie, la Mărăşti, soldaţii români au fost întreprins o ofensivă victorioasă împotriva Armatei austro-ungare.

Conform mărturiei preotului Coman Vasilescu, autorul primei  toponimii a satului Mărăşti, biruinţa a avut sacrificiile sale. Biserica din satul Mărăşti a fost distrusă de soldaţii români, pentru a-şi asigura un avantaj în faţa vrăjmaşilor.

„În dimineaţa zilei de 9 iulie 1917, sute de tunuri au deschis focul asupra Mărăştilor şi asupra trupelor duşmane. Clocotea văzduhul de zgomotul strident al obuzelor care duceau cu ele pretutindeni moarte şi ruină. Comandantul Diviziei a 3-a l-a chemat la el pe preotul diviziei şi l-a întrebat: Părinte, ce sfânt se prăznuieşte astăzi după rânduiala bisericească? Preotul i-a răspuns: Este Sfânta Maria Magdalena. E zi cu noroc, părinte, a spus comandantul diviziei. E ziua reginei noastre. Deci fac legământ în faţa morţii, care se plimbă pretutindeni, că, dacă ne va ajuta Bunul Dumnezeu să căpătăm victoria, biserica satului Mărăşti, pe care au distrus-o tunurile noastre, voiu reface-o cum n-a mai fost alta mai frumoasă pe aceste locuri şi-i voi pune numele Sfânta Maria Magdalena, ocrotitoarea Reginei noastre”, a scris preotul Vasilescu.

Ceea ce s-a întâmplat după 1920, prin grija Societăţii "Mărăşti", aflată sub patronajul reginei Maria.

Pe 11 iulie 1921 a fost pusă piatra de temelie a ceea ce va avea să devină noua biserică a satului Mărăşti.
Biserica fost construită pe locul celei vechi şi a fost finalizată în anul 1928. Lăcaşul a fost inaugurat în data de 22 iulie, în prezenţa Reginei, reprezentanţi ai Guvernului, ai Armatei a 2-a.

În completare, s-a construit o clopotniţă, precum şi o casă parohială, recepţia tuturor realizându-se la 9 iunie 1928.

Societatea „Mărăşti” a amenajat şi un nou cimitir al satului, iniţial acesta fiind în curtea bisericii. Cimitirul a fost strămutat în partea de sud a satului, fiind dotat şi cu o împrejmuire solidă. În locul cimitirului s-a amenajat un mic parc.

Aceeaşi societate a reconstruit şi satul, care a fost aproape ras de pe faţa pământului.

Trebuie menţionat că tot în Primul Război Mondial, pe 6 august 1917, un mare latifundiar din Mărăşeşti, George Ulise Negropontes a aprobat bombardarea Comandamentului german încartiruit pe o proprietate a sa, contribuind din plin la marea victorie de la 6 august. Ostaşii români căzuţi eroic în acea zi au fost înmormântaţi în viile moşierului, ulterior osemintele lor fiind mutate în mausoleul care avea să se construiască pe pământul său şi cu o importantă contribuţie bănească.