Istoria juridică a consiliului judeţean, instituţia care a deschis drumul baronilor români contemporani. „A fost desfiinţată pentru prima dată în iulie 1938“

Consiliile judeţene au fost înfiinţate încă din secolul al XIX-lea în ţările române, având rolul de a reprezenta interesele locale, colective şi economice ale judeţului.

Pe 2 aprilie 1864 s-a votat legea pentru Consiliile Judeţene, în care principala menţionare era că în fiecare judeţ se statorniceşte  un consiliu care se adună periodic  şi reprezintă interesele locale, colective şi economice  ale judeţului.

Comisar al Guvernului pe lângă consiliu era prefectul. Pe lângă Consiliul Judeţean, funcţiona un secretar  numit prin decret regal  după recomandarea ministerului de interne.  Atribuţiile Consiliului Judeţean era cel mai bine menţionate la art. 50 şi multe din ele se regăsesc şi astăzi.

„Consiliul judeţean se pronunţă asupra tuturor intereselor  exclusiv locale ale judeţului, fără prejudiciul aprobaţiunei cerute pentru validitatea încheierilor sale. Consiliul este chemat a se rosti asupra tuturor obiectelor ce Ii se deferă de către Corpul Legiuitor sau de către Guvern. În fiecare an, consiliul votează bugetul cheltuielilor anului viitor şi mijloacele pentru a le acoperi. Asemenea, cercetează şi încheie sumile veniturilor şi a cheltuielilor anului trecut. Consiliul verifica printr-un membru al său starea veniturilor şi a cheltuielilor judeţului de câte ori va găsi cu cale şi cel puţin o dată pe an”, se arată în lege.

Aceasta menţionează numeroase alte aspecte, dar important de reţinut este  faptul că asupra acestui act normativ au loc la finele secolului al XIX-lea  o serie de modificări importante, în anii 1866,1872,1883, 1886 şi 1894, instituţia consiliului judeţean funcţionând neîntrerupt chiar dacă uneori denumirea îi devine Delegaţia Judeţeană ori Comitetul Permanent  al judeţului. 

Ca atribuţii, în perioada interbelică, preşedintele Consiliului  avea următoarele sarcini: semna toate actele  şi corespondenţa în numele judeţului, stabilea directivele necesare pentru funcţionarea diferitelor servicii şi conducea toate serviciile administraţiei judeţene, acorda concedii, încuviinţa  mişcări de personal, propunea pentru promovări etc.

Iată de exemplu un fragment dintr-o şedinţă din anul 1930, aşa cum a rămas în documentele  Arhivelor judeţului Vrancea.

Educaţia, prioritară

„Domnule Preşedinte, Domnilor Membrii, Aducem la cunoştinţă dvs următoarele cu privire la şcoală. În judeţul Putna avem 168 de şcoli rurale , 19 şcoli  primare urbane. Avem o populaţie şcolară de  36.583 de copii care trebuie să urmeze la şcoală. La sate numărul localurilor proprii este insuficient, nu stăm mai bine nici la oraş şi târguri. Aici în Focşani avem două localuri de şcoli de băieţi, în care funcţionează patru şcoli, 2 localuri de şcoli de fete în care funcţionează asemenea 4 şcoli. La comunele urbane Odobeşti, Mărăşeşti, Panciu şi Adjud faptul se repetă la fel. E dureros pentru noi putnenii că nici la Mărăşeşti, localitatea istorică cea mai însemnată din toată ţara, nu este şcoala primară aşa cum se cuvine pentru Mărăşeşti. Dacă la oraş şi la târguri stăm rău, nu avem localuri îndeajuns, cu atât mai rău stăm în sate, mai ales în regiunea Vrancei unde localurile în majoritate sunt închiriate de obicei în cele mai rele case, cu lut pe jos, ferestre  mici fără sobe de cele mai multe ori, din această cauza tinerii învăţători după un an de funcţionare în acest ţinut îşi cer transferarea  în alte părţi, iar băieţii vrânceni rămân lipsiţi de lumină sufletească pe care le ar putea-o da învăţătorii buni. Pentru aceste lucruri propunem  ca să se ia urgent măsuri ca în toate satele din Vrancea  să se construiască în primul rând localuri de şcoli iar învăţătorii din acest ţinut să fie încurajaţi moraliceşte dar şi materialiceşte atât de stat cât şi de judeţ”.

Nu lipseau dezbaterile despre sănătate,  nici despre  buna situaţie a proprietăţilor judeţelor, se avea în vedere  şi situaţia  împroprietăririlor  sătenilor ca urmare a aplicării legii agrare sau bună gestionare a campaniei de însămânţări.

"Instituţia Consiliului Judeţean, cu denumirile specifice epocilor prin care a trecut, a fost desfiinţată pentru prima dată în iulie 1938, când Carol a decretat formarea ţinuturilor  şi deci înfiinţarea Consiliilor de ţinut. În timpul celui de-al doilea război nu a mai fost timp de organizări de instituţii în România, iar abia în 1949, în baza legii 17, s-a reînfiinţat Consiliul Judeţean denumit şi Popular, dar desfiinţat un an mai târziu prin apariţia  organizării teritorial administrative pe modelul Raioanelor şi Regiunilor. Unul din ultimele procese verbale de şedinţă ale acestui organism menţionează  o propunere a unui  consilier de a se ridica un monument pe Măgura Odobeştilor care să poarte denumirea de Monument al  Păcii, destinat eternizării faptelor eroice din totdeauna ale locuitorilor acestor ţinuturi. Propunerea este respinsă pentru că nu existau  fonduri  disponibile", spune istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.