FOTO: Prostituatele din vechiul târg al Focşaniului aduceau venituri Primăriei

Acum mai bine de 100 de ani, în Focşani, prostituţia a fost în atenţia autorităţilor, care au elaborat pentru controlul ei norme şi regulamente.

Din răsfoirea arhivelor vremii se cunoaşte că în anul 1897, Consiliul Comunal  Focşani a dispus ca viaţa prostituatelor din oraş să fie una strictă, prin controale medicale permanente, nu ca în cazul practicantelor din ziua de azi, adevărate bombe biologice, bolnave chiar de SIDA.

 Damele de companie din acea perioadă erau înscrise de secretarul serviciului sanitar într-un registru special, nu înainte de a li se explica fetelor consecinţele înregistrării, fiind povăţuite să-şi caute o ocupaţiune onestă.

„Dacă totuşi ele stăruiau să fie înscrise, atunci erau trecute în respectivul document, din care o copie se preda la Poliţia locală.  Nu erau înscrise minorele sub nici o formă iar cele bolnave erau trimise la spital, fiind înscrise după vindecare.  De asemenea, casele de prostituţie erau înscrise de primar într-un registru special. Primarul accepta deschiderea unei astfel de case numai dacă locuinţa era curată, luminoasă destul de spaţioasă, mobilată corespunzător, cu rufele, aparatele şi uneltele  indispensabile pentru menţinerea ordine.  Respectiva casă, inclusiv curtea  trebuiau cu desăvârşire  separate de casele şi curţile vecine  şi nu trebuiau sub nici o formă deschise  în vecinătatea bisericilor, şcolilor, internatelor şcolare, a grădinilor publice, teatrelor, cazărmilor  sau în interiorul  hotelurilor, birturilor, cârciumilor, berăriilor, cafenelelor, grădinilor, teatrelor şi restaurantelor”, ne precizează istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea. 

Dacă prostituatelor nu le convenea regimul din casa unde munceau, erau libere să plece unde doreau. La plecare, avutul lor nu putea fi sechestrat  de către patroana casei, iar din banii câştigaţi de o prostituată  patroana putea opri cel mult  două treimi ca plată de locuinţă, încălzire, mâncare, serviciu şi spălatul rufelor.

  „Fetiţele” erau obligatoriu vizitate medical de câtă două ori pe săptămână, iar toate constatările  se notau în condicuţa de sănătate. 

Foto

Când ele alegeau să meargă singure la dispensar, vizitele la doctor erau gratuite.  Condicuţele se eliberau gratuit celor care veneau la dispensar,  iar pentru femeile vizitate de medic la domiciliu plata era de patru lei.

Prostituatele erau pentru primărie şi un mijloc de a obţine venituri, în condiţiile în care toate aceste femei care prestau la domiciliul lor plăteau o taxă în folosul oraşului  de 10 lei, iar cele care locuiau într-o casă de prostituţie  plăteau şase lei pe lună.

„Băieţii în vârstă mai mică de 17 ani  nu aveau voie să intre în case de prostituţie, iar femeile de aici nu aveau voie să stea dinaintea locuinţei de toleranţă  sau în casă la fereastra deschisă. Perdelele ferestrelor trebuiau  lăsate tot timpul în jos iar în prejma caselor nu exista instalată nicio reclamă care să anunţe despre cele ce se întâmplă în interior. Dacă nu erau respectate aceste dispoziţii, primarul oraşului putea ordona închiderea casei de prostituţie, iar patroana şi femeile  puteau fi date pe mâna justiţiei  spre a fi pedepsite conform legii. Poliţia oraşului avea şi obligaţia de a le întocmi prostituatelor foi personale. Din răsfoirea documentelor am putut afla  că fetele proveneau din  judeţele vecine, chiar şi din afara ţării, uneori chiar din judeţ , dar niciodată din oraşul Focşani.  Majoritatea  nu ştiau carte, câteva ştiau să se semneze, iar cele mai puţine aveau doar câteva clase primare. În cazul multora, ultimele domicilii înainte de a se instala în Focşani fuseseră  marile hoteluri din reşedinţele  judeţelor ţării", mai precizează Florin Dîrdală.

 Se aproximează că în Focşani existau la începutul secolului XX între 80 şi 100 de prostituate, care şi-au dus existenţa până la instalarea regimului comunist, care le-a desfiinţat cadrul legal  în care funcţionau.  Cu toate acestea, unele dintre fete au lucrat în clandestinitate şi frecventau cele câteva locuri de distracţie din oraş. Erau urmărite de autorităţi şi de multe ori erau pedepsite aspru. 

După revoluţie  această îndeletnicire a „înflorit” şi cu toate că au existat încercări  de legiferare a fenomenului prostituţiei acest lucru nu s-a întâmplat nici până astăzi, cu consecinţe grave în ceea ce priveşte controlul celor care prestează cea mai veche meserie din lume.

Vă mai recomandăm să citiţi:

O partidă de sex cu o prostituată l-a costat pe un vrâncean 14.000 de euro

Proxeneţi din comuna Ţifeşti, reţinuţi pentru trafic de minori şi prostituţie