Focşani: Simion Constantin este un militar în rezervă care scrie poezii şi proză

Face greu rost de bani pentru a publica, dar oferă gratis cărţile. Simion Constantin scrie despre tot ce i se întâmplă şi este citit de toate categoriile profesionale.

Lucrează ca muncitor la Liceul Agricol din Odobeşti. Simion Constantin, sau mai bine zis „Olteanu", cum este poreclit ca urmare a faptului că se trage din comuna oltenească Sprîncenata, a început să publice la vârsta de 19 ani. Prima scriere a apărut în revista şcolii tehnice de construcţii din Bucureşti.

Întrucât provine din familie de militari, a lucrat în Armata Română până în 1974, când s-a retras în comuna Cîmpineanca.
Atunci a renunţat la Armată. Mai târziu au apărut doi copii, motiv pentru care nu a putut să continue studiile. Deşi lucra ca muncitor, a continuat să scrie. Are patru cărţi de poezii dar şi proză publicate şi încă două în curs de apariţie: „Taina unei agende (poezii pentru copii)" şi „Puterea adevărului".

Se împrumută pentru cărţi

Simion Constantin îşi aranjează singur cărţile prin firma sa şi le tipăreşte la o editură la care a găsit înţelegere să achite în rate întrucât are un salariu de doar 560 de lei la Liceul Agricol din oraşul Odobeşti, unde lucrează ca muncitor, pe post de electrician sau zidar când e nevoie şi mai întreţine reţeaua de calculatoare când şi când. De foarte multe ori se împrumută la Casele de Ajutor Reciproc doar pentru a-şi achita serviciile la tipografie. Face asta doar pentru că are o mare pasiune pentru scris.

„Într-adevăr este greu să mă descurc din slariul meu mic şi mă ajută soţia din pensia ei, copiii şi mă mai împrumut la CAR să pot plăti pentru toate cărţile, că scot cam 300 de exempare la fiecare titlu. Nu am vândut niciodată cărţi, îmi place să le dăruiesc, să citească lumea. Dar vreau să le las moştenire copiilor dreptul de autor pe ele", ne-a mărturisit scriitorul.

Impresar şi reporter

De-a lungul timpului, Simion Constantin a practicat mai multe meserii. După ce a lucrat la fabrica de ceramică din Odobeşti, a făcut impresariat la Teatrul Municipal Focşani şi a lucrat ca reporter pentru postul naţional de televiziune TVR 2. A avut o firmă de taximetrie dar a filmat şi la nunţi. Însă nu şi - a abandonat niciodată pasiunea, scrisul. Scrie în ton cu vremea şi vremurile de astăzi.

„A venit toamna ca şi alte toamne / Şi fumul iese pe hornuri din case / Şi e umed şi vânt pe afară / Iar frigul îmi pătrunde prin oase. / Şi parcă bogăţia pământului / Nu mai este ca în vremuri, odată / Au murit cu străbunii / Veselia şi toamna bogată. / E trist, e sărăcie, de toate / Muncim mereu în zadar / Şi-ţi vine să strigi şi să urli / Când vezi cât ai strâns în hambar". Sunt doar câteva din versurile scriitorului.

Întrebari şi răspunsuri:

Care sunt planurile de viitor?

Să îmi termin cărţile pe care le am în lucru. Acum scriu la „Puterea adevărului" şi aş vrea să scriu şi altele întrucât vreau să le las moştenire copiilor mei. Altceva eu nu am. Financiar nu am nimic ci doar partea culturală.

Vreţi să scrieţi şi istorie?

Mă gândesc să fac o evaluare succintă a migraţiei românilor din timpul de azi comparat cu anii de băjenie a ciocoilor vechi. Să scriu de ce a plecat românul din ţara lui, el care a luptat atât pentru ţară. De ce ne trădam neamul, istoria, tradiţiile, părinţii şi strămoşii.

Ce-i place:
Singura mea pasiune e cititul istoriei, filosofiei, tot ce înseamnă religie - pentru că acolo am găsit cei mai mari înţelepţi. Şi studiez istoria românilor din cele mai vechi timpuri. Am scris „Dureri nestinse" pentru a arăta ce ne - a ascuns istoria de la 1859 încoace, de la Unire.

Ce nu-i place:

Nu mă nemulţumeşte nimic. „Înţeleptului îi este mai uşor drumul" - aceasta este butada după care mă ghidez. De când am intrat in rândul celor care scriu am văzut că drumul e mai uşor. Mă simt eu mai bine că pot spune ce trăiesc, ce simt şi rămâne mai departe.

PROFIL:

NĂSCUT. 25 mai 1950, Sprîncenata, Olt
STUDII. Medii
OCUPAŢIE. Scriitor
FAMILIE. Căsătorit, doi copii