De unde vine expresia „Omul este lup pentru om“

Este unul dintre cele mai folosite dictoane, cu scopul de arăta condiţia anarhică, primitivă a omului aflat în stare naturală.

Poetul latin Plaut a fost acela care, acum peste 2.000 de ani, într-un vers din comedia sa "Asinaria"  a sintetizat în aceste cuvinte, care au ajuns vestite, lăcomia sălbatică, nepotolită, ce transformă pe unii oameni în fiare faţă de semenii lor.

Expresia apare în forma: “Lupus est homo homini, non homo, quom qualis sit non novit”, adică “Atunci când nu-l cunoşti, omul este lup pentru om”. Poetul se referă la faptul că un om îl consideră pe altul, pe care nu-l cunoaşte, lup, în sensul fricii de necunoscut, de un pericol.

“Latinii i-au asemuit cu lupii, indienii îi compară cu panterele, iar noi spunem despre asemenea indivizi că se mănâncă între ei ca nişte câini. Versul întreg era: Lupus est homo, homini, no homo, dar uzul l-a rezumat în trei cuvinte”, spune I. Berg în dicţionarul de cuvinte, expresii, citate celebre.

Expresia este folosită pentru a defini lupta continuă a omului pentru supravieţuire şi modul în care fiecare dintre noi tindem să ne folosim de orice mijloace pentru a ne vedea scopul atins.

Foarte mulţi gânditori şi scriitori au ilustrat cugetarea prin exemple caracteristice epocii cu care au fost contemporani.

Spre exemplu, filosoful englez Thomas Hobbes consideră în legătură cu această expresie că “starea naturală este o stare de război a tuturor împotriva tuturor. Pentru că oamenii au aceleaşi nevoi de satisfăcut, în timp ce bunurile materiale sunt limitate, pentru că fiecare poate pretinde o superioritate asupra altora, se vor naşte în mod necesar conflicte sângeroase, care ar putea pune specia umană în pericol. De aceea, intrarea în societate apare ca fiind necesară”.