De unde provine porecla lui Ştefan Lăcustă, nepotul lui Ştefan cel Mare. Invazia care a înspăimântat Moldova

Ştefan Lăcustă a fost timp de doi ani domnitor al Moldovei, el fiind nepot al lui Ştefan cel Mare, după fiul său, Alexandru.

Între septembrie 1538 şi decembrie 1540, Moldova a fost condusă de domnitorul Ştefan al V-lea, unul dintre numeroşii nepoţi ai lui Ştefan cel Mare.

Acesta a ajuns pe scaunul domnesc impus de sultanul Soliman Magnificul, cu ocazia expediţiei din Moldova, fiind primul dintre conducătorii acestui ţinut care nu a fost ales în ţară.

A fost practic primul moment din istoria ţării care a marcat pierderea independenţei sale şi aservirea către Imperiul Otoman.

Ştefan al V-lea şi-a căpătat numele de Lăcustă în urma unei calamităţi care a lăsat ţara sa extrem de săracă.

Este vorba despre invazia de lăcuste în anul 1539, care a făcut prăpăd în holdele moldovenilor şi nu numai.

“În plan general, domnia lui Ştefan Lăcustă s-a conformat aceloraşi rânduieli ale ţării, n-a distonat prin nimic extraordinar, afară poate doar de năprasnica invazie a lăcustelor, urmată de foamete, calamitate naturală de care voievodul nu a fost răspunzător şi de la care i s-a tras porecla şi imaginea sumbră perpetuată în timp”, susţine istoricul Aurel Ioan Pop, în lucrarea “Cu privire la domnia lui Ştefan Lăcustă”.

Potrivit cronicarilor vremii, invazia de lăcuste a marcat populaţia mai mult decât războaiele cu turcii şi tătarii, acestea ajungând în Moldova tocmai din nordul Africii.

Norul de lăcuste distrugea în calea sa tot ce însemna cereale, iar oamenii s-au dovedit în acele timpuri complet neputincioşi în faţa insectelor, consecinţa fiind un dezastru ecologic fără precedent. Invazia lăcustelor a fost consemnată şi de cronicarul Grigore Ureche.

„Mai apoi în zilele acestui Ştefan vodă, fost-au foamete mare şi în ţara Moldovei, şi la unguri, că au venit lăcuste multe, de au mâncat toată roada, pentru aceea l-au poreclit de i-au zis Lăcustă vodă”.

Foamete în Moldova după invazia lăcustelor

Consecinţa invaziei de lăcuste a fost sărăcirea şi mai tare a poporului, care nu mai avea deloc ce să mănânce.

“Această calamitate, Ia care s-au adăugat, fără îndoială, invazia turco-tătară din 1538, luptele pentru tron, marile obligaţii financiare, au avut drept consecinţă negativă o puternică foamete, care s-a manifestat până în 1541, 1542. Astfel, Petru Rareş a cerut regelui Poloniei permisiunea de a cumpăra secară şi, în acelaşi timp, restituirea ţiganilor fugiţi de foamete pe teritoriul regatului, iar în 1542 domnul a vândut un mare număr de vite peste hotare”, susţine Constantin Tofan.

Ştefan Lăcustă a avut o domnie scurtă, de doar doi ani, iar cronicarii moldoveni spun că a fost un conducător aspru, care nu ezita să decapiteze boierii despre care auzea că uneltesc împotriva sa.

Acest lucru se petrecea de obicei la ospeţe, de multe ori boierii invitaţi la aceste mese alegând drumul pribegiei.

Tot boierii au fost cei care i-au venit de hac domnitorului, care l-au ucis în timp ce dormea în palatul său din Suceava.

Boierii l-au impus pe tron pe Alexandru Cornea, fiul lui Bogdan al III-lea, acesta din urmă fiind la rândul său unul dintre copiii lui Ştefan cel Mare şi al Mariei Voichiţa.