De ce i s-a spus „Alexandru cel Bun“ primului mare domnitor al Moldovei. Cu ce are legătură numele

A fost unul dintre cele mai importante personaje ale istoriei românilor, de o abilitate politică extraordinară, care l-a făcut celebru în vremurile sale.

Istoricii spun despre Alexandru cel Bun că a fost primul mare domnitor al Moldovei. Titulatura de „cel Bun” nu figurează deloc în timpul domniei sale, ci s-a ales cu ea după moarte, aceasta având legătură cu faptul că, în lunga sa domnie, de peste 30 de ani, a ştiut să stea departe de conflicte, calităţile sale indiscutabile de mare diplomat fiind recunoscute de toată lumea.

Potrivit „Letopiseţului” lui Grigore Ureche, în vremea domniei sale i se spunea „Alexandru Vodă cel Bătrân”, fiind primul din neamul Bogdăneştilor care a purtat nume de botez grecesc.

Domnia sa lungă (1400-1432)  s-a suprapus unei perioade caracterizată în special prin pace, fiind considerat un politician extrem de abil pentru acele vremuri tulburi. A ştiut să menţină tot timpul un echilibru între marile puteri de atunci, Polonia şi Ungaria.

„S-a impus ca domn autoritar şi a reuşit să grupeze şi să ţină strâns unită în jurul său o boierime neastâmpărată şi mereu dornică de schimbări politice. Alexandru a ştiut să folosească în avantajul ţării sale contradicţiile dintre statele vecine şi faptul acesta i-a dat posibilitatea de a se impune în politica europeană. A fost duşmanul aventurilor nechibzuite, a iubit mai mult pacea şi a urât războiul, fără a înjosi prestigiul proprii sale ţări”, scrie istoricul C. Cihodaru.

Tot din timpul glorioasei sale domnii datează şi organizarea administrativă a ţării izvoarele istorice menţionând că la încheierea. În timpul domniei sale s-au organizat mai multe unităţi administrative, numărul ţinuturilor fiind de 24 în anul în care a murit. Practic, domnitorul a dat autonomie totală oraşelor, iar cetăţenii acestora puteau astfel să-şi aleagă structurile de conducere.

Istoricii spun că una dintre cele mai mari realizări ale domnitorului Moldovei a fost recunoaşterea Mitropoliei Moldovei de către patriarhul ecumenic al Constantinopolului. Aşa se face că la 26 iulie Iosif Muşat, din familia Muşatinilor,  este recunoscut primul Mitropolit al Moldovei.

Alexandru cel Bun a muncit mult pentru întărirea bisericii moldovene, fiind însă în acelaşi timp extrem de tolerant cu celelalte culte religioase. Cu toate acestea, la 1420, din cauza unor intrigi, a fost nevoit să se despartă de soţia sa catolică, Ringaiila.

Din cronicile păstrate de la Grigore Ureche se menţionează că Alexandru cel Bun este fondatorul dregătoriilor, în sensul larg al cuvântului fiind practic un fel de înalţi funcţionari care îndeplineau sarcini din poruncă domnească. Din vremea lui Alexandru cel Bun datează termenii de logofăt (şeful de cancelarie domnească), vornic (membru a sfatului domnesc), spătar (comandant al armatei) sau vistiernic (ministru de finanţe).
Alexandru cel Bun a murit chiar în prima zi a anului 1432, la Mănăstirea Bistriţa, unde îşi petrecea sărbătorile de iarnă,  în urma unui atac de cord.  Alexandru cel Bun a fost înmormântat lângă soţia sa, Ana.