Cele zece porunci ale muncii, în viziunea savantului Simion Mehedinţi

În Decalogul muncii, savantul pledează pentru o educaţie bazată pe munca în grup, pentru comunitate, prin care să se dezvolte sentimentele de solidaritate, toleranţă şi altruism.

Savantul Simion Mehedinţi (1868-1962) a fost, cu siguranţă, un mare spirit al acestui popor. Cunoscut ca fondator al geografiei româneşti moderne, dar şi filozof, pedagog, filozof format la şcoala lui Titu Maiorescu, acesta a militat toată viaţa pentru ideile naţionaliste, în special în zona culturii.

El a lansat teoria că în România este nevoie de o şcoală a muncii, de o şcoală în care arta şi ştiinţa educaţiei să dea un sens vieţii copilului, să înalţe fiinţa umană la rang de valoare general acceptată.

“Şcoala trebuie să coboare pe pământ, să fie racordată la valorile umane, să devină pilonul de rezistenţă al societăţii. Pentru Simion Mehedinţi valoarea omului stă în munca depusă dar şi în atitudinea sa faţă de muncă. Satisfacţia muncii contribuie la dezvoltarea armonioasă a fiinţei umane. Idealul educaţiei după Simion Mehedinţi este postulat în Decalogul muncii, acesta fiind legat de formarea şi dezvoltarea unei personalităţi în spiritul muncii, al iubirii, al creaţiei şi nu în ultimul rând, chiar în primul rând, formarea caracterului”, ne spune profesorul şi omul de cultură vrâncean FlorinMicu.

Cele 10 “porunci” educaţionale:

1) Munceşte într-adevăr sau întru adevăr – savantul considerând că ”taina educaţiei e să munceşti în fiecare etate numai munci adevărate. Nimic nu îmbărbătează mai mult pe un copil decât o lucrare serioasă”.

2) Repetă munca până ce ajunge la deprindere şi caracter – Formarea caracterului prin deprinderi tari reprezintă garanţia personalităţii în diferitele situaţii ale existenţei.

3) Adaugă muncii iubirea – “ca să fii deplin încredinţat de caracterul cuiva, vezi care e munca pe care o împlineşte el cu cea mai mare plăcere”.

4) Înalţă munca ta până la creaţie – “Semnul muncii este fericirea.(..) Sporeşte deci munca ta până la hotarul unde începe creaţia originală, adică măiestria. Atunci să ştii că eşti cineva.”

5) Munceşte până la uitarea de tine – “dovada că ai ridicat munca până la sferă artei e tocmai acesta uitare de tine şi de ale tale. A săvârşi un lucru de dragul lui înseamnă a face cel mai mare bine neamului tău şi cea mai mare cinste ţării în care trăieşti”.

6) Munceşte şi pentru alţii – căci “ numai simpatia pentru altul e curată când vei munci pentru el, ca pentru tine însuţi”.

7) Nu-ţi face chip cioplit – “nu te deprinde a înşela muncă, deoarece te înşeli pe tine însuţi. De când e lumea, nicio greşeală n-a rămas nepedepsita. Superficialitatea e sinucidere. Când zici că ai făcut un lucru, amăgindu-te şi amăgindu-i pe alţii cu un simulacru de muncă, ai ieşit din sfera caracterului”.

8) Nu crede că poţi să furi munca altuia – “munca e binecuvântare numai pentru cel care o împlineşte el singur, iar pentru cel ce priveşte numai roadele ei, fără se ostenească, e un blestem”.

9) Nu risipi munca nimănui – este o impietate să nu recunoşti rezultatele muncii,căci” cine dă însă o grămadă ori zeci de grămezi de grâu pe un diamant acela nu e risipitor, ci ucigaş”.

10) Şase zile să munceşti, iar ziua a şaptea odihnindu-te cu gândul la ce-ai muncit şi, mai ales, la ce-ţi rămâne de muncit, pentru a te apropia de ideal şi a te îndruma spre marea armonie care stă dincolo de marginea vieţii tale pământeşti.

Profesorul Florin Micu spune că România de azi are nevoie de o minte luminată în reformarea sistemului educaţional, de un Spiru Haret sau un Simion Mehedinţi.

"Sunt personalităţi care au înţeles că educaţia prin munca şi caracter reprezintă pilonii dezvoltării şi formării personalităţii umane. Din păcate, aşa cum spunea Simion Mehedinţi şcoala noastră de azi e <<arta de a privi lumea pe hârtie>>”, conchide Florin Micu.