Despărţire prin acordul părţilor
0Presa scrisă este tot mai lovită de criză şi de noile tehnologii, iar acest lucru este valabil şi în Oltenia.
Acum şapte ani, „Ediţie specială” apărea în 20.000 de exemplare, iar patronul, Adrian Mititelu, promitea un tiraj de 50.000, când şi-a achiziţionat o tipografie. Tirajul anunţat acum nu mai atinge nici 5.000. „Gazeta de Sud”, cel mai bine vândut regional din ţară a căzut şi el cam cu 10.000 de exemplare, în ultimii trei ani, iar experimentul cotidianul gratuit „Adevărul de Seară” s-a încheiat.
Cauzele: piaţa de publicitate în scădere, costurile prea mari de producţie, tipar şi distribuţie. Aşa că salariile au scăzut simţitor în breaslă, iar mulţi jurnalişti şi-au pierdut locul de muncă. În recent înfiinţatele secţii de jurnalism din universităţile oltene învaţă zeci de tineri că este necinstit să-ţi fundamentezi editorialele pe jumătate de adevăr. Că niciodată în mod conştient nu trebuie să îţi înşeli cititorul şi nici să nu aşezi o persoană într-o lumină falsă. Că e bine să scrii obiectiv, să te bazezi pe greutatea evidenţei şi să fii în slujba binelui public, nu a interesului personal. Să dai cuvântul şi celor care nu sunt de acord cu tine. Să-ţi revizuieşti concluziile în lumina informaţiilor noi şi să le corectezi, când e cazul. Să ai curajul convingerii bine fundamentate şi să nu publici niciodată ceva care ar contraveni conştiinţei tale. Să ai argumente, pentru că trebuie să convingi. Să ai 2o informaţie pe frază şi un mesaj pe articol”.
Îmi amintesc drumul prin Oltenia de sub munte şi replicile colegelor din Râmnicu Vâlcea sau Târgu-Jiu când le-am dus vestea că sunt disponibilizate şi că o pot face prin acordul părţilor. „Am două articole în rezervă. Cine le vrea?”, zicea Alina. „Păi, săptămâna trecută voiai să îţi trimit cererea de concediu şi acum mă dai afară?”, se mira Oana.
„Nu există ţară pentru ziarişti bătrâni”, spunea Răzvan Vintilescu, într-un interviu apărut pe „Reporter virtual”, în vremuri în care în redacţii rămân puţini. De-ar fi cei mai buni.