Craiova:Mărţişorul ţine departe farmecele şi dă sănătate celei care-l poartă
0Bătrânii spun că şnurul împletit cu fir alb şi roşu era pe vremea lor mărţişorul. Prin Oltenia, nu-l purtau doar fetele, ci toţi copiii. Ba chiar, seara pe 1, fetele îl dăruiau şi feciorilor cu care ieşeau la horă.
Citeşte şi:
Primul Mărţişor pentru „Adevărul de Seară“ Braşov
Tanti Ştefana din Palilula îşi aminteşte că în tinereţe, în ultima noapte a lui februarie, îşi punea busuioc sub pernă ca să îşi viseze ursitul. În prima zi a lunii martie fetele se spălau cu apa de la florile de primăvară, ghiocei, viorele, albăstrele, culese din pădure, ca să fie frumoase şi albe la faţă ca ghioceii. Ca să ne bucure, Ştefana Radu luă din casă fir roşu de lâniţă şi aţă albă de bumbac şi începu a le răsuci aşa cum obişnuia când mâinile îi erau sănătoase, iar vederea nu îi obosise. „Le făceam cu mătase şi le puneam pe mărăcine ca nă nu ne pătăm pe ochi, adică să nu ne apară pistrui“, povesteşte amuzată bătrâna, dorindu-şi parcă să dea timpul înapoi şi să mai traiască vremurile când oamenii credeau în tradiţii şi păstrau obiceiurile populare.
Meşteşugit de fiecare după pricepere şi puteri
În mai toate judeţele Olteniei mărţişorul se lucra în casă, nu se cumpăra. Se purta la mână sau în piept. Şnurul era confecţionat din arnici, cu care cuseau fetele iile sau din lână, că era multă lume săracă. „Şnurul are rol apotropaic, alb este curăţenie, sănătate, linişte sufletească, iar roşul înseamnă vitalitate, spor, bunăstare“, spune Roxana Deca, muzeograf la Muzeul Olteniei. Tanti Ştefana se gândeşte la mărţişor ca la viaţă, că el le dădea chef de petrecere, iar până seara târziu luau hora înainte, de răsuna stul dintr-un capăt în celălalt. „Acum tineretul e cu discotecile, nu mai stă de hore. Păcat. Nu se mai distrează ei cum ne distram noi. Râdeam de ne prăpădeam. Legam frânghii de-un copac, iar fata care o lua peste fund striga numele unui băiat, iar ăla îi era alesul“, zice bătrâna.
Leacuri pentru superstiţii
Oltenii obişnuiesc şi astăzi, chiar şi la oraş, să se spele cu apă de martie, apă mică, sfinţită de ieri în biserică, şi să stropească prin casă cu ea ca să ţină departe răul şi farmecele, căci se spune că martie este luna lor. „Să nu te fure din curte, că nu mai ai spor tot anul“, avertizează bătrâna din Paliula. De aceea se mai pune la şnur şi o cruciuliţă. Lângă se mai atârna si un bănuţ de aur sau argint, semn de sănătate şi de bogăţie. Acum este şi vremea Babelor. Timp de nouă zile, Baba Dochia mai lasă câte un cojoc sau îl pune la loc, când îngerii bat cu maiul de lemn gerul ca să-l bage în pământ , iar de-o mai fi lapoviţă, chiar ninsoare, va fi semn că-şi scutură baba cojocul.