VOCEA DOBROGEI: Pragul psihologic dintre ani

„Te-am sunat de Sărbători, dar nici nu ştiu ce să-ţi urez". Vechea mea prietenă îşi trage sufletul, parcă a obidă. Este bugetară, lucrează într-un birou mirosind a igrasie, cu dulapuri stând să cadă sub greutatea proiectelor la care a lucrat zile și nopţi degeaba, cu preţul slăbirii vederii.

Al ei soţ a încercat o mică afacere, cinstit, dar n-a răzbit pentru că n-a intrat pe filiera „care trebuia". Locuiesc cu chirie, pentru că nu se califică pentru un credit de casă. Așteaptă să le moară un bunic, ca să poată avea un loc al lor. „Orice ți-aș ura, cred c-ar suna penibil. Un an mai bun? Poate doar sănătate, măcar în asta să mai sperăm".

Am tăcut, blocată de franchețea ei amară. Să-i mai cânt colindul din fiecare iarnă, acela cu „lasă, că la anul..."? Cădeam eu în ridicol.

Dar cum să încheiem anul în genunchi? La picioarele celor care ne distrug sistematic demnitatea, decența, bunul simț? Oamenii din jurul meu nu tânjesc la bogății nemaiîntâlnite. Nu îi aud să aibă dorințe de neîndeplinit.

Oamenii din jurul meu vor doar şansa de a trăi fără să fie umiliți, fie că asta li se întâmplă pe stradă, la ghișeu, în concediu sau la serviciu.

Vor doar să simtă că merită: că merită să facă efortul, după o zi nedrept de rea, de a o lua de la capăt, poate cu mai mult noroc ca ieri; că merită o soartă mai bună decât cea în care ne țin diriguitorii, ca într-un blestem.

Revizuind tot ce s-a scris anul acesta în edițiile Adevărul de Seară din sud-estul țării pe care le coordonează redacția de la Constanța, am redescoperit-o pe Anca Botoi, o tânără de 27 de ani din Călărași, un ghem contorsionat de boli și suferințe ireparabile.

Anca îşi poate mişca doar piciorul stâng, dar cu el a scris o carte despre propria viață. Fata simplă care are grijă de ea, Maria, a devenit la fel de erudită învăţând cot la cot cu Anca.
Deşi nu poate sta nici măcar în şezut decât înhămată, Anca s-a ridicat deasupra condiţiei ei de infirmă şi a demonstrat CÂT de mult poţi realiza DACĂ îţi propui să o faci.

Ce exemplu mai bun de învingător vreţi? Haideți să depăşim împreună pragul acesta psihologic dintre ani!
Uite-aşa, doar de plăcerea nebună de a putea întâmpina 2011 în picioare!