Ultimul partizan din munţi îl desfiinţează pe senatorul Şerban Nicolae: „Ca el au fost mulţi pe vremea comuniştilor şi el este un produs de-al lor“
0Ultimul supravieţuitor al rezistenţei din Munţii Banatului şi urmaşii foştilor partizani anticomunişti sunt revoltaţi de declaraţiile senatorului Şerban Nicolae, care a spus că aceştia au acţionat împotriva intereselor României.
Ultimul veteran al luptei împotriva comunismului, Nicolae Ciurică, 87 de ani, este trist de când a aflat că un senator de frunte nu are niciun fel de respect pentru ceea ce au făcut membrii rezistenţei anticomuniste în primii ani de instaurare a comunismului.
„Ca Şerban Nicolae au fost mulţi pe vremea comuniştilor şi el este un produs de-al lor. Să stea de vorbă cu un profesor de istorie să îi povestească. Organizaţia noastră a fost o organizaţie de rezistenţă aşteptând marile puteri să ne dea ajutor să scăpăm de ruşi. Comuniştii pe vremea aceea ne spuneau «bandiţi». Dar vreau să vă spun că toţi cei care luptau în munte aveau în sacul cu merinde o carte de rugăciune. Eu aveam Noul testament, străpuns de un glonţ, într-o acţiune din Munţii Banatului. Îl am şi acum“, povesteşte bătrânul.
Spune că el şi ceilalţi partizani nu erau terorişti, ci români adevăraţi. „Nu voiam regimul comunist, dictatura comunistă. Ştiam ce înseamnă comunismul. Când s-a făcut colectivizarea, oamenilor li s-a luat totul ca daune de război. Trebuia să dăm găini, ouă, porumb, grâu, animale. Trebuia să plătim ce au făcut nemţii. Războiul era război“, spune el.
Nicolae Ciurică a fost condamnat la 25 de ani închisoare, din care a făcut peste 10 ani. Pe 22 aprilie 1954, în Joia Patimilor, Nicolae Ciurică a fost prins împreună cu un alt camarad, Serăngău Gheorghe. Ca în orice poveste cu partizani, arestarea lor a fost din cauza unei trădări din partea unui localnic din Cornereva, Toma Duicu, care i-a dat pe mâna Securităţii. „Acest Duicu fusese om de legătură al grupului nostru, nu ne aşteptam la trădare din partea lui. Dar, în 1953, a avut un proces pentru nişte lemne şi se pare că a fost încolţit de securişti. În noaptea de 21 spre 22 aprilie am fost acasă la Duicu. M-a primit ca de obicei, m-a ajutat cu merinde, cu haine şi la plecare, m-a sărutat. Ne-am dat întâlnire a doua zi la Urdăreanu Ilie. A fost sărutul lui Iuda. A doua zi, la Urdăreanu au venit miliţenii şi au încercuit casa. Eu dormeam în pat, m-am trezit lovit de patul unei arme în piept şi nu am mai putut scăpa“, povesteşte Ciurică, care a fost judecat în acelaşi lot cu tatăl său.
Spune că a stat în închisoare cu „crema intelectualităţii, cu profesori universitari care vorbeau şapte – opt limbi. Am stat şapte ani în celulă cu generalul de aviaţie Marin Anton, soţul Sandei Marin, care fusese condamnat la 25 de ani închisoare de noul regim“, povesteşte el.
Ajunsese la 39 de kilograme, el având 1,80 de metri înălţime. „Asta a însemnat regimul comunist. Acum, sunt oameni care se duc să pună lumânări la mormântul lui Ceauşescu. Eu nu sunt de acord cu crima care s-a făcut. Ceauşescu trebuia judecat şi condamnat să stea şi el la puşcărie măcar un an, în condiţiile în care am stat noi“, dă soluţia Nicolae Ciurică.
A ieşit din puşcărie după zece ani şi nu s-a mai întors în satul natal, unde oricum comuniştii nu îi mai lăsaseră nimic. S-a aşezat în Teregova, unde s-a căsătorit şi şi-a construit o casă, dar nici aici nu a scăpat de prigoană. „Ani de zile am fost supravegheaţi de Securitate eu şi toată familia. În primii ani, veneau ofiţeri la mine în casă, îi cunoşteam deja. Îi puneam la masă, le dădeam să mănânce şi să bea, iar ei îşi făceau rapoartele“, spune Ciurică.
Fiica lui Gogu Puiu: „Vorbeşte exact ca în anii '45 – '50, când tot ce avea legătură cu America şi Europa de Vest era nociv şi criminal“
Zoe Radulescu
Zoe Rădulescu, de 67 de ani, fiica lui Gogu Puiu, liderul mişcării de rezistenţă din Munţii Dobrogei, s-a născut în beciurile Securităţii din Constanţa, la data de 16 decembrie 1949. Mama sa, Olimpia, a fost arestată pentru că nu l-a denunţat pe iubitul ei, Gogu Puiu, căruia urma să-i dăruiască un copil.
„Din documentele de la vremea aceea, pare că eu nu m-am născut. Conform unei înştiinţări de la Ministerul Justiţiei, Puiu Olimpia a fost transferată în anul 1949 din arestul Securităţii Constanţa la Spitalul Militar Constanţa. Se constată că este în luna a noua de sarcină. În urma acestui fapt, nu a rezultat nimic, se scrie în document“, ne povesteşte Zoe Rădulescu.
Autorităţile au încercat prin mai multe metode să facă să se piardă urma copilului lui Gogu Puiu. „Am fost scoasă de la porţie în puşcărie, pentru ca mama să fie obligată să renunţe la mine şi să mă dea la orfelinat. Mama a rezistat din toate puterile ei, opunându-se să fiu dusă într-un orfelinat. Ştia că mă va pierde. Aşa s-a întâmplat cu alte mame care au crezut că-şi vor recupera copiii la eliberare, însă s-au înşelat. O doamnă din Galaţi mi-a mărturisit cu lacrimi în ochi că nici după 40 de ani nu a încetat să-şi caute băiatul, dar în zadar. Dar eu am avut mare noroc şi am ţinut cu dinţii de viaţă. Am aflat că furam mâncare de la alţi copii şi aşa am reuşit să supravieţuiesc“, povesteşte femeia.
A încercat, în toată această perioadă, să păstreze vie memoria tatălui său, iar declaraţiile lui Şerban Nicolae au rănit-o foarte tare. „Este adevărat că oamenii din rezistenţă au luptat împotriva statului, dar au luptat împotriva statului comunist. Un stat instaurat prin samavolnicia trupelor sovietice şi a ideologiei bolşevice“, spune ea.
„Mulţi din cei paraşutaţi erau instruiţi de CIA, de alte servicii secrete europene, nu e un secret.
Cum poate să spună Şerban Nicolae că făceau un deserviciu ţării pentru că erau instruiţi de CIA, un serviciu care, generic vorbind, este aliatul nr 1 al României astăzi. Noi suntem ţară membră NATO şi îi înfierăm cu revoltă proletar-bolşevică pe luptătorii din rezistenţa armată că au colaborat cu CIA. Omul ăsta nu este stare să despartă lucrurile. Fibra lui este atât de puternic comunistă, încât nici măcar nu poate să deceleze timpul în care se găseşte el acum. Şi vorbeşte exact ca în anii '45 – '50, când tot ce avea legătură cu America şi Europa de Vest era nociv şi criminal.“, conchide fiica lui Gogu Puiu.
Sterică Fudulea: „A fost o luptă pentru onoare şi credinţă“
Sterica Fudulea
Haiducii Dobrogei, aşa cum erau numiţi membrii mişcării de rezistenţă anticomunistă, au acţionat şi în Tulcea. În nordul Dobrogei, grupările anticomuniste erau conduse de Nicolae şi Dumitru Fudulea. Cei care nu au fost ucişi pe loc au sfârşit în temniţele comuniste şi în coloniile Canalului Dunăre-Marea Neagră.
„O iarnă întreagă, Nicolae şi Dumitru s-au ascuns într-o groapă din pădure. Ca să ajungă în ascunătoare, treceau printr-un tunel lung de doi metri. Se încălzeau cu o sobă, iar coşul de fum era în coroana unui copac, pentru a nu li se descoperi ascunzătoarea“, spune Sterică Fudulea, urmaşul celor doi membri ai mişcării de rezistenţă.
Un cioban a descoperit întâmplător ascunzătoarea lor şi a aunţat autorităţile. După mai multe ore de luptă, Dumitru a fost răpus de o grenadă. A fost aruncat într-o groapă comună. Nicolae a fost ucis de Securitate, însă nimeni nu ştie cum. Pe certificatul lui de deces este trecută doar o dată: 28 martie 1952.
După prinderea lor, Securitatea a făcut fotografii la ascunzătoare, la obiectele din grotă. Din pozele făcute atunci se poate observa în încăpere o turtă de mămăligă, o sticlă, un ciubăr din lemn, dar şi o puşcă. Foarte credincioşi, fraţii Fudulea şi-au adus în adăpostul de sub pământ o icoană, pe care au pus-o pe perete şi o candelă, care le dădea lumină şi căldură.
Stere Fudulea, urmaşilor fraţilor Fudulea din Tulcea, este revoltat, la rândul lui, de declaraţiile senatorului PSD. „Nu pot să cred că vorbim de punerea în slujba unei puteri străine când vorbim de mişcarea anticomunistă. Acolo a fost o luptă pentru onoare şi credinţa pentru apărarea avutului propriu câştigat cu sudoare de familii întregi“, spune el.
Te-ar putea interesa şi:
Şerban Nicolae, „dezlănţuit“: PSD rescrie istoria ţării după ce i-a schimbat şi geografia