Tradiţii de „Sânpetrul lupilor“. Se crede că este ziua în care fiarele află ce vor mânca tot anul
0„Sânpetrul lupilor”, sărbătorit pe 16 ianuarie, reprezintă înjumătăţirea iernii, momentul în care oamenii spun că gerul începe să se înmoaie. Tot acum, lupii află de la Sfântul Petru ce trebuie să mănânce tot anul.
Legat de ziua „Sânpetrului de iarnă” (16 ianuarie) românii au o serie de tradiţii, una dintre acestea fiind aceea că azi Sfântul Petru coboară în mijlocul lupilor adunaţi în pădure şi le spune ce vor avea de mâncat tot anul. De aceea, ziua de Sânpetru de iarnă a devenit în multe zone (Moldova, Transilvania, Muntenia) o zi în care nu se lucrează, mai ales crescătorii de animale fac acest lucru, rugându-se apostolului ca animalele să le fie protejate de furia lupilor.
Conform unei legende, consemnate de Simion Florea Marian, în volumul „Sărbătorile la români”, „precum fiecare om are un sfânt ca patron, aşa şi lupii au patronul lor şi acela este Sân-Petru-de-Iarnă, care pică întotdeauna pe la mijlocul iernii. Şi, precum fiecare sfânt se îngrijeşte de oamenii care îi poartă numele, ca să le meargă bine şi să aibă cele trebuincioase, aşa şi Sân Petru se îngrijeşte de toţi lupii, împărţind în noaptea spre numele său fiecăruia hrana de peste an”.
Legenda spune că, odată, un om a fost curios să vadă ce se întâmplă în această noapte, dacă într-adevăr Sfântul Petru vine în mijlocul lupilor. Aşa că, omul s-a dus în pădure şi s-a urcat într-un copac pentru a fi martorul evenimentelor.
După ce s-au adunat toţi lupii, a venit şi sfântul care a început să împartă la fiecare hrana de peste an. „Tu ai să te duci acolo şi acolo şi ai să mănânci aceea şi aceea”, spunea Petru fiecărui lup.
Doar că, la final a rămas un lup, şchiop, care-l ruga pe sfânt să-i dea şi lui ceva de mâncare. „Tu îl vei mânca pe cel ce s-a suit în copacul acesta”, a zis apostolul şi a plecat.
Mai departe, tradiţia consemnează că omul a coborât din copac doar când în zonă au venit mai mulţi bărbaţi, deoarece lupul şchiop dădea târcoale. Simţindu-se în siguranţă alături de semenii săi, curiosul s-a aşezat cu ei în preajma focului, doar că „sare deodată lupul cel şchiop din tufişul în care s-a ascuns, înhaţă omul coborât din copac şi, fugind cu el în pădure, se apucă şi-l mănâncă”, se arată în cartea lui Simion Florea Marian.
Aşa au văzut oamenii că ceea ce s-a stabilit de Sânpetru s-a şi împlinit, iar de atunci, ţin această zi ca pe o zi de duminică, pentru că se tem de lupi şi pentru că Sfântul Petru este patronul acestora.
În zona Bucovinei, aceeaşi legendă este puţin modificată, în sensul că omul a fost salvat din copac de către fii săi, care au venit cu un car şi l-au ascuns într-o bute. Doar că pe drum, ei se întâlnesc cu o femeie şchioapă care-i roagă să o transporte şi pe ea. După multe insistenţe, băieţii o lasă să stea în aceeaşi bute cu tatăl lor. La sosire, din bute sare un lup şchiop care fuge în pădure, iar tatăl lor este de negăsit. Desigur, femeia şchioapă îl reprezintă pe lupul cel şchiop care primise sarcină de la Sfântul Petru să-l mănânce pe cel suit în copac.
„Lui Sânpetru îi este încredinţată mai cu dinadinsul ocrotirea vitelor. Fără voia lui, un lup n-ar putea să mănânce nici măcar o singură oiţă. Prin urmare, dacă lupii mănâncă vite este pentru că dânsul le dă voie. De aici, credinţa românilor de pretutindenea că cine nu ţine ziua lui, lupii îi mănâncă vitele”, scrie Simion Florea Marian.
Pe 16 ianuarie, în calendarul ortodox este consemnată sărbătoarea „Cinstirii lanţului Sfântului Apostol Petru”, fiind vorba despre lanţul în care a fost legat de către Irod Agrippa, iar în mod miraculos, îngerul l-a eliberat din captivitate. De aceea, unele persoane cinstesc această zi pentru a fi feriţi de prigoniri sau închisoare.
Pe aceeaşi temă:
Cum se prepară „Vasilopita“, prăjitura Sfântului Vasile, cea care arată cine are noroc în noul an
Solstiţiul de iarnă 2019. Tradiţii şi obiceiuri în cea mai scurtă zi din an