Testamentul prin care a fost instituit Premiul Nobel. Ce a scris cu limbă de moarte inventatorul dinamitei

La 27 noiembrie 1895, Alfred Nobel, omul de ştiinţă suedez a cărui avere era considerabilă, îşi scria testamentul, pe când se afla la Clubul Scandinavilor, în Paris. Actul era modificat din nou, pentru ultima oară. Când a fost deschis, după moartea sa survenită la 10 decembrie 1896, la San Remo - Italia, testamentul a stârnit o mare controversă.

Familia sa a contestat decizia lui Alfred Nobel de a-şi lăsa întreaga avere unui aşezământ care să premieze cei mai valoroşi cercetători ai timpului, dar şi personalităţilor celor mai merituoase, cu contribuţii însemnate pentru pace. Din cauza scandalului, abia după 5 ani, în anul 1901, a putut fi acordat primul premiu Nobel.

Născut în Suedia, la Stockholm, la 21 octombrie 1833, Alfred Nobel a crescut în atmosfera cosmopolită din Sankt Petersburg - Rusia şi şi-a desăvârşit educaţia în Franţa şi Statele Unite ale Americii, unde a studiat chimie şi tehnologie. El este inventatorul dinamitei, al cauciucului sintetic, al pielii şi al mătăsii artificiale, deţinând 355 brevete de invenţie. 

Conform dorinţei lui Alfred Nobel, întreaga sa avere a fost donată pentru a fi folosită la premierea „acelora care în anul precedent au conferit umanităţii cel mai mare beneficiu“.

Asistentul său Ragnar Sohlman şi Rudolf Lilljequist au fost desemnaţi de Nobel drept executorii testamentului. Cei doi au mers cu trăsura pe la băncile din Paris unde cercetătorul în păstrarea cărora îşi plasase acţiunile, banii şi documentele, apoi le-au încărcat într-un transport special către Suedia, pentru a strânge toate bunurile din străinătate ale lui Alfred Nobel. Ragnar Sohlman a fost conducătorul Fundaţiei Nobel între anii 1929 şi 1946.

Iată principalele rânduri din testamentul lui Alfred Nobel:

„Întregul proprietăţilor mele va fi împărţit astfel: acţiunile vor constitui un fond care va fi anual distribuit sub forma unui premiu acelora care în anul precedent au conferit cel mai mare beneficiu umanităţii. Premiul va fi divizat în 5 părţi egale: una va fi acordată persoanei care a făcut cea mai importantă descoperire sau progres în fizică, alta - în chimie; alta – în medicină sau fiziologie; alta - celei care a avut o operă uimitoare în direcţia unui ideal; alta celei care a dus cea mai bună muncă pentru fraternitate între naţiuni, pentru abolirea sau reducerea înarmării, pentru pace.

Premiile pentru fizică şi chimie să fie acordate de Academia Suedeză de Ştiinţe, cel pentru medicină şi fiziologie - de către Institutul Karolinska din Stockholm, cel pentru literatură - de către Academia din Stockholm, iar cel pentru pace să fie decernat de către un comitet format din 5 persoane care să fie alese de Parlamentul unicameral al Norvegiei (Norwegian Storting).

Este dorinţa mea expresă ca în conferirea acestor premii să nu fie luată în considerare naţionalitatea candidaţilor, pentru că doar cel mai merituros trebuie să primească acest premiu, indiferent dacă este scandinav sau nu“.

Testamentul lui Alfred Nobel Sursa foto nobelprize.org

Pe aceeaşi temă:

Cine au fost românii care au câştigat Nobelul. Doar unul dintre cei cinci laureaţi se mai afla în România când a primit premiul

Ceauşescu a făcut crize de nervi că nu a primit Nobelul pentru Pace. „Ani la rând a recrutat oameni influenţi care să-l ajute să aducă premiul în România”

Premiul Nobel pentru speranţe de pace. Oare n-ar fi mai potrivit un Nobel pentru Război?

Angus Deaton, lauret al Premiului Nobel pentru Economie, se declară adversarul austerităţii

Premiul Nobel pentru fizică e câştigat pentru invenţia care a transformat fundamental tehnologia LED-urilor

Norvegia: Comitetul care atribuie premiul Nobel pentru pace, vizat de o anchetă a poliţiei