Primele mărturii creştine din Dobrogea, cercetate de preotul care a descoperit Bethleemul românesc
0Preotul care a descoperit Peştera Sfântului Andrei a căutat primele mărturii creştine de pe teritoriul ţării noastre. După consultarea arhivelor şi însemnărilor arheologice, părintele Constantin Lembrău a constatat că religia creştină a pătruns la noi în secolul al III-lea.
În anul 1943, mai mulţi credincioşi mergeau în pădurea de lângă aşezările Crângu şi Ion Corvin, în extremitatea de sud-vest a Dobrogei, pentru a găsi peştera unde a vieţuit Sfântul Andrei, apostolul care a creştinat poporul român. În fruntea enoriaşilor se aflau preotul Constantin Lembrău şi avocatul-profesor Ion (Jean) Dinu, doi fii ai Dobrogei, care au readus la lumină Bethleemul românesc.
Preotul Constantin Lembrău este una dintre figurile marcante ale ortodoxiei dobrogene. A trăit în perioada 14 noiembrie 1914 - 9 ianuarie 1991 şi s-a dedicat căutării mărturiilor creştine pe pământul binecuvântat de primul Apostol al lui Iisus Hristos. Însemnările sale au fost strânse de Arhiepiscopia Tomisului şi publicate în anul 2011 la editura proprie. În „Prime mărturii creştine în interiorul Dobrogei“, părintele Lembrău a consemnat că pe teritoriul ţării noastre, creştinismul a pătruns şi prin veteranii armatei romane, care veneau din Asia sau Italia. În Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, influenţele religioase au apărut inclusiv de la negustorii şi misionarii veniţi pe Marea Neagră.
Primele informaţii despre existenţa creştinilor apar în timpul lui Diocleţian (284-312), când Tomisul are un episcop - Evanghelicus. La Halmyris, în nordul Dobrogei, pe teritoriul Tulcei, exista deja o comunitate creştină, care a dat Bisericii doi martiri: preotul Epictet şi Astion. Vestigiile arheologice arată dovezi de martiraj în cetăţile Tomis (Constanţa), Durostorum (Ostrov-Silistra), Axiopolis (Cernavodă), Noviodonum (Isaccea). Istoria a reţinut numele martirilor Maximus, Dada, Quintilian, Sfântul mucenic Chiril care a fost ucis în Axiopolis.
Cronicarul ortodox vorbeşte despre cel mai distins dintre martirii creştini din Dobrogea: Sfântul Dasius, originar din Iliria. În anul 303 era soldat la Durostorum şi a refuzat să participe la Saturnalii, o sărbătoare păgână. A fost judecat de Bassus, comandantul garnizoanei, fiind condamnat la moarte. Dasius a fost îngropat la Durostorum, apoi deshumat şi dus la Ancona, în Italia.
Părintele Constantin Lembrău arată că mărturii despre creştinism datează şi înainte de epoca lui Diocleţian. Pe un epitaf grecesc descoperit în împrejurimile Tomisului se remarcă un indiciu: în cripta lui Hyllas nu fusese înmormântată tocmai soţia acestuia, Matrona, despre care necrologul spunea că îşi schimbase religia şi fusese înhumată în altă parte. Această religie nu putea fi decât creştinismul, consideră istoricii.
Tot la Tomis s-a găsit un cornalin încrustat cu un răstignit fără cruce, flancat de 12 personaje, în picioare, de o parte şi de alta. Cornalinul de formă ovală se află actualmente la Muzeul Britanic din Londra. La Adamclisi au fost descoperite trei opaiţe, de origine romană, folosite în religia creştină. Creştinismul a adus o schimbare de formă a opaiţelor, devenite ovale, pentru a se deosebi de cea rotundă a păgânilor. Opaiţele se găsesc în colecţia avocatului Ion Dinu şi par a fi contemporane cu inscripţia lui Hyllas din Tomis.
De asemenea, simbolurile de pe obiectele din antichitatea dobrogeană constau în ghirlande de flori, coroane de palmieri, ramuri de măslin, porumbei, viţa-de-vie, păunul, cerbul. „Acestea reprezintă creştinul aspirând la răcoarea cerească, agerimea creştinului în calea faptelor bune sau dorinţa lui după apa cea vie“, scrie duhovnicul.
Dar preotul Constantin Lembrău demonstrează că mărturia vădită a unui creştinism activ o constituie ruinele celor cinci basilici creştine şi a baptisteriului.
„Primele mărturii creştine sunt din epoca dezvoltării romane, adică din secolul al III-lea: opaiţele din colecţia Dr. I. Dinu par a fi contemporane cu inscripţia lui Hyllas din Tomis. Cornalinul constănţean atestă veacul al III-lea. Paralel cu trecerea cetăţii sub influenţa culturii greceşti, Creştinismul, pe aceeaşi măsură, se face mai cunoscut. Epoca constantiniană, adică secolul al IV-lea, mărturiseşte afirmarea unei vieţi creştine intense. Trei basilici ne stau în faţă: cea din marmoră, cea simplă şi cea cimiterială. Secolele al V-lea şi al VI-lea reprezintă epoca de glorie a creştinismului tropeian. Cinci basilici atestă o numeroasă populaţie creştină. Numărul celor cinci basilici arată grija creştinilor din împrejurul cetăţii de a pune la adăpost sfintele locaşuri şi moaştele martirilor de invaziile şi profanările barbare“, a conchis părintele Lembrău.
Pe aceeaşi temă: