Pelerinaj pentru adoptarea lui „Hachiko“ de România. Stăpâna lui: „Am fost şocată să văd câtă lume s-a adunat în faţa porţii să-l ia acasă. Câinele nostru nu e de dat“
0Povestea lui „Hachiko“, câinele loial din comuna doljeană Malu Mare, a impresionat teribil opinia publică, astfel că oamenii au venit chiar şi de la sute de kilometri să îl adopte. Stăpâna lui, Alina Burada, îşi apără căţelul: „Baloo este al nostru, este îngrijit şi nu este de dat“.
Un căţel din comuna Malu Mare, judeţul Dolj, a devenit celebru cu două zile în urmă, după ce localnicii din zonă au spus jurnaliştilor că patrupedul stă la poartă şi îşi aşteaptă stăpânul, trist, mai ales că respectivul stăpân a încetat din viaţă în urmă cu cinci ani. Povestea este asemănătoare cu cea a unui câine celebru, personaj de film, Hachiko.
La două zile de la relatarea poveştii câinelui, stăpânii patrupedului au ieşit pe reţelele de socializare şi au spus că, într-adevăr, fostul stăpân a murit în urmă cu cinci ani, dar că „Hachiko“ nu este de dat şi că, din contră, câinele este bine îngrijit. Ei au mai povestit că au fost, pur şi simplu, uimiţi de numărul mare de oameni care au dorit să înfieze câinele.
„Cainele de la Malu Mare chiar are stapan: pe mine. Il cheama Baloo, nu Arsenie Boca. S-a ajuns in situatia asta din cauza unor oameni fără alte ocupaţii. Este adevărat că stăpânul cainelui a decedat acum 5 ani (tatăl meu), dar asta nu înseamnă că nu avea soţie sau copii. Este din nou adevărat că îşi aşteaptă stăpânul în poartă, dar acesta sunt eu sau oricine altcineva din familie care trece zilnic pe-acolo. Azi am fost şocată sa vad câtã lume s-a adunat în faţa porţii să-l ia acasă. Fraţilor, este un câine cu stăpân, nu talisman norocos!“, a precizat pe contul său de Facebook Alina Burada, stăpâna patrupedului. Baloo a fost asemuit lui Hachiko, câinele din Japonia care a stat ani de zile în locul unde obişnuia să-şi aştepte stăpânul, care murise.
În familia Alinei, Baloo a ajuns de mic, acum 7 ani, când un prieten al tatălui său le-a adus cadou doi pui de ciobănesc mioritic: un mascul şi o femelă. Ea a murit acum câteva luni, iar Baloo a rămas neconsolat. De atunci, câinele caută mereu să fie lăsat afară, liber, să vadă oameni. Stăpânii lui - Alina, soţul ei, fratele ei, precum şi prietenul de familie care l-a adus în casa lor - îl vizitează zilnic, pe rând. Au încercat să-l facă să stea în curte, dar Baloo sare gardul la vecini şi iese afară, la poartă. Acolo îi place să stea, în faţa curţii, ca un curios care, însă, nu are chef de socializare. Când a fost mic, Baloo a fost lovit de o maşină, apoi cineva a încercat să-l fure şi l-a bătut. Câinele a învăţat să se păzească, să stea departe de stradă, să nu se gudure la picioarele oricărui necunoscut.
Acum, cu toată vânzoleala creată, Baloo este speriat de lumea care vine şi vrea să-l ia acasă. Se înveseleşte doar când îi vin stăpânii. „Am incercat să-l legăm, dar se spânzură. Am încercat să-i facem ţarc, dar ar fi păcat într-o curte atât de mare... Acum, închis fiind, trecem din oră în oră, să nu schelălăie. Are multă mâncare în curte, nu are nevoie de la vecini, doar îi place să stea acolo. Nu zicem că n-a suferit din cauza decesului tatălui meu, dar nu cred că-l aşteaptă pe tata. Nu ştim ce e în căpşorul lui Baloo, dar el nu este abandonat. El este în mediul lui acolo, la poartă. Acum stă, săracul, închis. Vrem să ştie lumea să nu mai bată sute de kilometri să vină să-l ia. Ne-am trezit cu pelerinaj la poartă. Pot să-l vadă, dar nu să-l ia. Baloo este căţelul nostru“, spune Alina, stăpâna lui Baloo.
Pe aceeaşi temă:
Loialitatea emoţionantă a unei pisici abandonate de stăpâni, o lecţie care a înduioşat internetul
„Hachiko uman”: îşi aşteaptă iubita de 20 de ani în acelaşi loc