Monumentul de la Adamclisi, filmat cu o dronă. Cum arată de sus creaţia colosală a Antichităţii reconstruită acum 50 de ani

Un film realizat de specialişti ne arată măreţia monumentului unic în România, ridicat de Împăratul Traian după cucerirea Daciei.

Monumentul de la Adamclisi, una dintre cărţile de vizită ale poporului român, a fost reconstituit în 1977, după unul dintre modelele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine.

Iată cum îl descria savantul Grigore Tocilescu în 1895: „Monumentul de la Adamklissi este clădirea cea mai măre şi mai impunătoare ce antichitatea a lăsat-o ţerii noastre şi una din cele mai însemnate din câte mărturisesc domnia universală a Romei. De multă vreme monumentul se află despuiat de podoaba ce-l îmbrăca odinioară de toate părţile: dar chiar în starea lui de astăzi, informă şi rudimentară, se ridică ca o movilă colosală, care în mijlocul sesului larg şi întins pare şi mai mare decât este în realitate. 

El ne produce o impresiune adâncă, răpitoare, mai cu seamă seara, când venim de către Dunăre, având soarele la spate, cerul albastru-închis în faţă. Eşti încă la o jumătate de oră de dânsul, urci un deal şi deodată el ţi se arată la orizont ca o masă galbenă-cenuşie. Nu-i vedem încă temelia, nu ştim la ce depărtare se află de noi şi ce mărime are: pare că ar pluti în aer, ca o vedenie, ca o fantasmă misterioasă. Niciun pom, nicio casă, nimic care să ne dea un punct de comparaţie pentru a lui înălţime.

Ruina de la Adamclisi. Imagine din cartea lui Grigore Tocilescu

În aceste întinse stepe, care prin grandioasa lor simplicitate te umplu de groază şi totodată de extaz, se înaltă monumentul nostru, el însuşi mare şi simplu, el însuşi excitând admiraţiunea noastră, stârnind în noi un fior, atât prin aspectul său, cât şi prin reamintirile ce deşteaptă anume în acest loc“. 

Istoricul şi arheologul Grigore Tocilescu a fost cel dintâi savant care a întreprins cercetări sistematice ale monumentului, în anul 1882. 

Controverse

Controversele savanţilor au început în perioada imediat după descoperirea lui întrucât monumentul a ajuns până la noi complet ruinat, dar şi faptului că nu au existat menţiuni scrise în izvoarele literar artistice. Problemele pe care specialiştii le-au abordat au vizat forma originară a monumentului, datarea lui şi interpretarea istorică a scenelor de pe monument.

Prima ipoteză de reconstituire i-o datorăm arhitectului vienez George Niemann, colaboratorul lui Grigore Tocilescu. El a reuşit să precizeze principalele componente arhitectonice ale monumentului şi silueta lui generală, aşa cum aveau s-o arate cercetările şi descoperirile ulterioare. 

A doua problemă a fost aceea a datării monumentului. Dacă Grigore Tocilescu l-a datat în timpul lui Traian, alţii au spus că a fost construit în vremea lui Augustus, sec IV, Constantin cel Mare sau chiar în sec V. Cea de-a treia problemă, a interpretării istorice şi etnografice a scenelor reprezentate pe reliefurile monumentului a generat aprigi dispute.

Cei care au descoperit monumentul, Grigore Tocilescu şi Otto Benndorf, deşi au recunoscut trei tipuri etnice de „barbari“ reprezentaţi pe monument, au lăsat neprecizată problema originii acestora. Abia în anul 1995, când a fost redeschisă problema, s-a susţinut originea exclusiv dacică a „barbarilor“ de pe monument.

Monumentul de la Adamclisi FOTO Claboo Media

Ridicat pentru a intimida năvălitorii

Ca multe alte creaţii ale antichităţii, monumentul de la Adamclisi al lui Traian nu era o operă pentru desfătarea privirii, ci avea o funcţie bine determinată: ea trebuia să vorbească despre faptele măreţe ale armatelor romane împotriva unui duşman dârz, vajnic şi neîmblânzit. 

Atunci când Monumentul triumfal de la Adamclisi, Tropaeum Traiani, se înălţa întreg pe platoul înconjurat de păduri, silueta lui, care se zărea tocmai de pe malul Dunării, pecetluia ritual luarea în stăpânire a bătrânului fluviu şi a ţărmurilor sale de către puterea romană. El se adresa barbarilor care ameninţau continuu Imperiul.  

Monumentul a fost reconstituit în 1977, după unul dintre modelele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine, fiind declarat în prezent monument istoric. 

Cele 54 de metope (elemente decorative constând dintr-o placă, de obicei cu basoreliefuri) se grupau în şase scene de câte nouă piese. Scenele se succedau astfel: Traian în fruntea cavaleriei, Traian atacă cetatea şi o cucereşte, Traian pe locul unui castru nou construit,  primeşte închinăciune a populaţiei locale şi prezentarea prizonierilor, Traian comandă marşul infanteriei plecând la atac, Traian conduce victorios o mare bătălie de infanterie, Traian este aclamat de trupe.

Video Claboo Media si Panopixel - 360 Virtual Tours