Mărturii din iad. Grupul Alcoolicilor Anonimi din Constanţa a împlinit 6 ani de existenţă
0Anonimatul, încrederea, sinceritatea şi curajul de a vorbi despre problemele tale sunt cele mai importante lucruri pentru a trece pragul grupului Alcoolicilor Anonimi (AA)
Mulţi români consumă alcool, dar puţini dependeţi recunosc că au o problemă şi ajung să facă terapie, pentru a scăpa de ea. Anonimatul, încrederea, sinceritatea şi curajul de a vorbi despre problemele tale sunt cele mai importante lucruri pentru a trece pragul grupului Alcoolicilor Anonimi (AA). Şi nu puţini au fost cei care au încercat, dar numai câţiva au reuşit să-şi învingă această boală.
„Noi nu judecăm pe nimeni, acesta este unul dintre principii. Toţi au trecut prin greutăţi şi prin amarul acesta al alcoolului. Nu ai pe cine să judeci când tu ai fost la fel sau chiar mai rău“, spun membrii AA.
În urmă cu şase ani, pe 30 noiembrie, se punea bazele grupului AA de la Constanţa, care se reuneşte săptămânal strada George Enescu nr. 12. În Bucureşti existau deja astfel de grupuri de sprijin. Cătălin Iordănescu a fost omul care a înfiinţat Asociaţia Alcoolicii Anonimi din Constanţa şi Centrul pentru Tratarea Dependenţelor „Victorem“. Din păcate, Cătălin a murit în luna august într-un accident rutier produs pe şoseaua ce taie pădurea de la Valu lui Traian.
Abstinent de 7 ani de la alcool, Iordănescu era fondator al Asociaţiei 3R2A (Recuperare-Reabilitare-Reintegrare-Alcool-Adicţii) cu care începuse să desfăşoare activităţi voluntare de consiliere şi recuperare a celor afectaţi de dependenţe în cele două structuri - Asociaţia Alcoolicii Anonimi Constanţa şi Centrul pentru Tratarea Dependenţelor Victorem Constanţa. Datorită lui, mulţi îşi găsiseră alinarea.
Moment de reculegere
Fiecare întâlnire începe cu un moment de reculegere în memoria celor care au murit din cauza dependenţei. Aşa s-a întâmplat şi sâmbătă, 30 noiembrie, la întâlnirea AA de sărbătorire a celor 6 ani de existenţă la Constanţa. Apoi, fiecare a spus ce are pe suflet, fiecare a spus ce simte, privindu-i în ochi pe ceilalţi membri, fără reţineri. Ceilalţi ascultă şi caută soluţii. Totul începe cu un simplu: „Salut, sunt X şi sunt alcoolic..”. Recunoaşterea faptului că ai o problemă cu dependenţa dealcool este pasul cel mai important în toată terapia.
La şase ani de la înfiinţarea grupului AA s-au făcut destăinuiri, s-au rememorat momente importante, au vorbit oameni care au trecut prin iadul dependenţei de alcool, fiind la „câţiva milimetri” de moarte, oameni care şi-au dus cu ei dependeţa chiar şi în puşcărie unde au întâlnit un mediu care le alimenta starea, oameni care consumând alcool puneau, prin prisma meseriei, vieţiile a sute sau chiar mii de semeni în pericol.
Grupul AA se bazează pe 12 paşi, pe care fiecare membru îi parcurge. Nimic nu este obligatoriu, nimic nu se face sub presiune, totul se discută. Din spusele lui Victor, „cel mai greu este primul pas, să-ţi dai seama că ai o problemă. Apoi, dacă ai încredere în Dumnezeu şi în tine, poţi să parcurgi toţi paşii“. Cei 12 paşi pleacă de la recunoaşterea dependenţei, ajungând până la a transmite mesajul şi altor persoane dependente în clipa în care tu te-ai „înnoit şi deşteptat din punct de vedere spiritual“. Sunt paşi, asigură Victor, care, odată urmaţi, nu numai că te ajută să-ţi menţii starea de abstinenţă, dar te transformă şi din punct de vedere spiritual.
Decalogul Alcoolicilor Anonimi
Din 1935, când 2 americani, Bill Wilson şi Bob Smith, au înfiinţat prima comunitate AA, cei 12 paşi au devenit universali în rândul alcoolicilor anonimi. Indiferent în ce colţ de lume te afli, acest „decalog“ AA este la fel:
1. Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului, că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.
2. Am ajuns la credinţa că o putere superioară ne-ar putea reda sănătatea mintală.
3. Am decis să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu, aşa cum şi-l imagina fiecare dintre noi.
4. Am făcut fără teamă un inventar moral al propriei persoane.
5. Am mărturisit în faţa lui Dumnezeu, a propriei persoane şi în faţa altei persoane natura exactă a greşelilor noastre.
6. Ne-am pregătit pentru ca Dumnezeu să îndepărteze toate defectele de caracter.
7. I-am cerut umil lui Dumnezeu să ne îndepărteze aceste defecte.
8. Am făcut o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut rău şi am devenit disponibili pentru a le cere iertare.
9. Le-am cerut iertare acestor persoane oricând a fost posibil, mai puţin în acele cazuri în care acţiunile noastre ar fi rănit alte persoane.
10. Am continuat să ne inventariem acţiunile şi, atunci când am greşit, ne-am recunoscut imediat greşelile.
11. Am căutat să ne îmbunătăţim relaţia conştientă cu Dumnezeu, aşa cum ni-l imaginăm fiecare, prin rugăciuni şi meditaţie, rugându-ne să-i aflăm voinţa şi să avem puterea de a o îndeplini.
12. După ce am avut parte de o trezire spirituală, ca rezultat al acestor paşi, să încercăm să transmitem acest mesaj către alţi alcoolici şi să practicăm aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.
Pe aceeaşi temă: