Marea Neagră, botezată de înaintaşii lui Suleyman Magnificul
0Grecii au alintat-o Pontos Eoxeinos – apa cea primitoare. Romanii i-au adaptat numele: Pontus Euxinos sau Marea Sciţiei. Otomanii au văzut-o altfel: Karadeniz, marea cea întunecată, Marea Neagră.
Dat fiind că marea este situată la miazănoapte de Turcia, este posibil să fi fost denumită astfel nu pentru culoare, ci pentru a o localiza geografic.
Acest argument este susţinut de vechiul nume al Mării Mediterane – Akdeniz, marea de la miazăzi, marea cea luminoasă.
Nuanţele apelor se asortează însă cu poziţionarea de la Nord şi de la Sud: Marea Neagră este de un intens albastru închis, în timp ce Marea Mediterană este azurie.
În Dobrogea, onomastica musulmană a prins rădăcini. Localnicii au păstrat denumirile turceşti, care dau un farmec aparte ţinutului dintre Dunăre şi Marea cea Neagră.
Aşa ne clătim astăzi privirea şi sufletul în apele lacurilor Techirghiol (Ghiolul lui Tekir), Siutghiol (Ghiolul mare), Razelm/Razim, Edighiol, Taşaul, Bugeac etc.
Tot la turci este şi adâncimea maximă pe care o atinge Marea Neagră. În mijlocul coastei turceşti, la 103 kilometri de ţărmul localităţii Inebolu, marea are 2.235 metri adâncime.
Vă mai recomandăm
FOTO Inebolu, locul unde Marea Neagră atinge adâncimea maximă