Imagini neştiute din cel de-Al Doilea Război Mondial. Amintirile unui veteran român de pe cumplitul front din Răsărit
0Peste 2 ani, Dumitru Romanescu bate secolul de viaţă. Are 98 ani şi se ţine bine pe picioare - dă asigurări fiul său, colonel în rezervă, care îl îngrijeşte. Romanescu este veteran de război, trecut prin frontul de răsărit. Dacă România Mare are certificatul de naştere semnat la 1 Decembrie 1918, Dumitru Romanescu se poate mândri că este leat cu Unirea, ba chiar mai vârsnic decât ea.
Dumitru Romanescu s-a născut la 19 septembrie 1918, la Nicşeni, în judeţul Botoşani. La 14 ani a intrat în armată, copil de trupă fiind. Era anul 1934. N-a mai părăsit armata decât la pensie, în 1972. „Mi-a plăcut mult armata. Pentru familia mea era o şansă să mă ia militar, eram 9 copii la părinţi, tata era poştaş. Eu eram plăpând, dar m-au primit la Muzica militară. Am învăţat să cânt la clarinet şi la saxofon“, spune veteranul de război.
La 21 iunie 1941, mareşalul Ion Antonescu dădea istoricul ordin: „Ostaşi români, vă ordon, treceţi Prutul!“. Germania nazistă atacase Rusia, în încleştarea cea mai sângeroasă a omenirii - Al Doilea Război Mondial. Pe soldatul Romanescu, momentul l-a prins cu o misiune specială: să ridice de la Bucureşti porturi de mitralieră. „Am ajuns la Bucureşti, la Arsenalul Armatei. Am stat acolo în 23 iunie, iar pe 24 iunie Bucureştiul a fost bombardat pentru prima dată. Toţi ne-am speriat. Au venit două avioane, au intrat prin Constanţa, se zice. Au trecut pe Ghencea şi au vrut să bombardeze Arsenalul Armatei, dar au bombardat Mitropolia, care era la 500 metri de clădire. Avioanele au fost doborâte la Colentina“, îşi aminteşte veteranul.
Când unitatea sa, Batalionul 10 vânători de munte, a fost trimisă pe front, Muzica batalionului i-a însoţit pe militari. Era responsabilă cu moralul soldaţilor. Trupa a ajuns în Basarabia, la Lipcani, dincolo de Prut. „Acolo aveam un prieten, sergentul major Blaga. Azi am ajuns eu, mâine a ajuns ajutorul comandantului, un locotenent-colonel. «Romanescu, tu iei în primire. Blaga merge pe front», a zis scurt superiorul. Blaga a plecat azi, la ora 13, seara a intrat în luptă la Bug. A murit în luptă. Jumătate din pluton a pierit atunci. Mie nu mi-au spus ce s-a întâmplat cu el, am aflat întâmplător de la şoferul comandantului. La Bug era un punct unde nu se putea trece. Bietul Blaga, acolo i-au rămas oasele... Bagajul i l-am adus eu în ţară“, rememorează veteranul.
Pentru că era organizat şi atent, Romanescu avea sarcina de a păzi efectele camarazilor şi averea batalionului, cum spune el. Conform ordinelor, soldaţii aveau voie să păstreze la ei doar foaia de cort, mantaua şi pătura. El reuşise să-şi cumpere un aparat foto Zeiss de la un plutonier-major, cu 2.500 lei, cât era solda lui pe toată luna. „A făcut frontul cu mine“, spune veteranul privind pozele de război îngălbenite de timp. Când s-a întors în sat, era vedetă, se ţinea lumea după el. Cine mai avea pe atunci aşa aparat? Mai scotea un ban cu el.
„În 15 septembrie 1942 am mers în Crimeea. Ne-am prezentat pe front la Simferopol, capitala Crimeii, apoi la divizie pe malul Mării Negre. S-a rupt frontul în Caucaz şi ne-a retras pe toţi. În 1943 a venit ordin să mergem tot în Crimeea. Am stat până iarna, apoi am venit în ţară. Divizia a fost distrusă la Stalingrad, am venit în ţară puţini. Restul erau morţi: ofiţeri, subofiţeri, trupă... Apoi a început războiul contra nemţilor, după 23 august 1944. S-a reînfiinţat divizia cu oameni concentraţi şi au mers în Tatra“, relatează Dumitru Romanescu.
Nu ştie nici el cum a scăpat nevătămat de toate încercările. Moartea sau prizonieratul l-au ratat la mustaţă, de fiecare dată. „Eu ştiu... eram credincioşi, ne rugam mult la Dumnezeu“, se gândeşte el. A fost la Yalta, acolo unde Stalin, Churchill şi Roosevelt au împărţit Europa în Estul comunist şi Vestul capitalist. Îi chemaseră nemţii să înmormânteze cu onoruri militare 9 soldaţi care călcaseră pe mine. „Acolo i-au îngropat. Astăzi dacă mă duc, ştiu unde sunt înmormântaţi. Se vedeau pomii aceia drepţi aşa...“, îşi aminteşte bătrânul militar.
Când s-a terminat războiul, s-a întors acasă şi s-a însurat cu o fată al cărei tată luptase în Primul Război Mondial. Cei doi fii ai lor au urmat amândoi cariera militară, la fel două nepoate şi soţul uneia dintre ele sunt tot ofiţeri. Dumitru Romanescu se mişcă doar cu ajutorul cadrului metalic şi priveşte îngăduitor la strănepotul mititel, cu zulufi blonzi, care face instrucţie în casă. Apoi se întoarce cu gândul în universul lui, unde colonelul Gugliş, sergentul Blaga şi alţi camarazi dragi încă trăiesc, pe liniile frontului celui de-Al Doilea Război Mondial.
Dumitru Romanescu, veteranul de război Foto Sînziana Ionescu
Pe aceeaşi temă:
Fotografie de război care dă fiori: faleza Cazinoului din Constanţa, înfăşurată în sârmă ghimpată
Plugarii de la Turtucaia, eroii dispăruţi fără urmă în Primul Război Mondial