FOTO VIDEO Povestea uitată a arenei din Berlin, gazda finalei Ligii Campionilor - locul unde olimpismul a triumfat în faţa lui Hitler

Finala Ligii Campionilor se joacă sâmbătă, 6 iunie, pe Olympiastadion din Berlin, arena din capitala Germaniei ce are o istorie impresionantă: la Jocurile Olimpice din 1936, nazismul a fost învins aici de atletul de culoare Jesse Owens.

Berlinul este anul acesta centrul fotbalului european. Sâmbătă, 6 iunie, se desfăşoară aici finala Ligii Campionilor, cea mai importantă competiţie a cluburilor de fotbal de pe continent. Marele meci dintre FC Barcelona şi Juventus Torino se joacă pe Stadionul Olimpic din Berlin, pe arena care în urmă cu aproape opt decenii a oferit o lecţie impresionantă de istorie.

În plină ascensiune nazistă, Olympiastadion Berlin – menit să fie scena triumfului speciei ariene – a găzduit legendara Olimpiadă din 1936. Şi totuşi cel care a triumfat a fost spiritul sportului, domeniul în care câştigători nu pot fi decât cei mai buni. Sub ochii führerului Adolf Hitler, cel mai bun sportiv al Jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936 a fost declarat atletul american de culoare Jesse Owens. Cu o evoluţie fulminantă, Owens a cucerit patru medalii de aur – la sprint (100 de metri şi 200 de metri), la săritura în lungime şi la ştafeta de 4x100 de metri. Devenit podium pentru un sportiv negru, stadionul din Berlin şi-a meritat cu prisosinţă numele olimpic.

Ghidul de ocazie

Ca ziarist, este relativ simplu să pătrunzi, cu legitimaţia de presă, în locul unde Hitler a suferit o înfrângere istorică. Dar ca vizitator, nu e uşor să tragi cu urechea la explicaţiile ghidului înalt şi atletic îmbrăcat în trening. „Faceţi parte din acest grup?“, întreabă neamţul fără pic de dulceaţă în glas. Profesorul care însoţeşte grupul de liceeni din Danemarca zâmbeşte îngăduitor la românii care vor să prindă ceva din detaliile turului. Face semn discret să rămânem cu ei până la final.

Supravieţuitorul mut

Doi piloni uriaşi, uniţi de cercurile olimpice, străjuiesc porţile de acces în Stadionul Olimpic din Berlin. Faimosul simbol al cercurilor olimpice, reprezentând cele cinci continente, a fost creat de părintele Jocurilor Olimpice, francezul Pierre de Coubertin (1863-1937). Olimpiada de la Berlin din 1936 a fost ultima pentru Coubertin, iar nemţii i-au rezervat locul în galeria posterităţii, denumind după el piaţa de lângă stadion (Coubertinplatz) şi una dintre loje.

Imediat după intrarea în curtea complexului olimpic, vizitatorul se întâlneşte cu clopotul olimpic din bronz, care cântăreşte zece tone. Clopotul se afla în turnul stadionului, dar acesta a fost grav afectat de bombardamentele din cel de-Al Doilea Război Mondial. Clopotul a supravieţuit căderii de la înălţimea de 77 de metri, dar a rămas mut pentru totdeauna, fiind actualmente expus lângă stadion. Turnul Clopotului a fost reconstruit pe amplasamentul iniţial, diametral opus pilonilor uriaşi. Noul acoperiş al stadionului a fost astfel realizat încât să păstreze intactă perspectiva asupra turnului, prin Poarta Maratonului. Aici te întâmpină vasul flăcării olimpice, care a ţinut aprins focul olimpismului la Berlin în 1936.

Visul arian

Visată încă din secolul al XIX-lea de germani, arena a fost ridicată la dimensiuni competitive în anii ’30 pentru a găzdui ediţia a XI-a a Jocurilor Olimpice de Vară din 1936. După propaganda sportivă, regimul nazist a folosit stadionul pentru pregătirea noii orânduiri mondiale. Terenul era folosit pentru antrenamentele tineretului hitlerist, în timp ce încăperi speciale cu rol de buncăr au fost create în subteranele sale, pentru a adăposti cartierul general al postului de radio al Reich-ului. O mare demonstraţie avea loc la 28 septembrie 1937, când pe stadion au mărşăluit mii de soldaţi nazişti purtând torţe în onoarea oaspetelui italian, „Il Duce“ Mussolini.

Dar războiul a adus alţi jucători pe stadionul german. Pe rând, Armata Roşie, apoi Aliaţii au ocupat arena folosind-o ca garnizoană. Abia la 12 iunie 1949, complexul sportiv a revenit autorităţilor germane, care l-au rebotezat, exact un an mai târziu, „Olympiastadion“. „Denazificarea“, cum o numesc nemţii înşişi, a început cu loja oficială a führerului, care a fost redusă la un metru lungime. În 1974, stadionul din Berlin a găzduit câteva meciuri din cadrul Campionatului Mondial de fotbal, cum ar fi RFG-Chile (80.000 de spectatori) şi Chile-RDG (20.000 de spectatori). Cupa a fost câştigată de Germania Federală, urmată de Olanda, Polonia şi de Brazilia.

Grijă specială pentru istorie

La finele anilor ’90, statul german decide modernizarea Olympiei, cu o grijă specială pentru istorie. Niciun centimetru din monumentalul oval de granit nu a fost afectat. A fost adăugat un acoperiş modern, s-au instalat sisteme de sonorizare, s-au reorganizat lojele. Inelul inferior a primit încă două rânduri de scaune, terenul de joc a fost coborât cu 2,65 metri, iar pista de zgură roşie a fost înlocuită cu o pistă modernă dintr-un material de culoare albastră. Inedita cromatică a fost inspirată de sigla echipei Hertha BSC şi la început nu a fost pe placul tuturor, dar până la urmă a fost acceptată şi chiar a devenit un simbol, pista de pe Olympiastadion fiind celebră în toată lumea (deşi nu este singura albastră).

După lucrările de renovare, care au costat 242 de milioane de euro, arena multifuncţională a găzduit câteva jocuri în cadrul Campionatului Mondial de fotbal din 2006. Aici s-a jucat finala Italia-Franţa (decisă în favoarea „azzurri-lor“ după loviturile de departajare). În 2009, Olimpicul din Berlin a găzduit Campionatul Mondial de atletism. În afara competiţiilor sportive, aici au loc concerte sau diverse evenimente, cum ar fi startul unui raliu al automobilelor de epocă.

Costul vizitării

Tururile stadionului din Berlin se fac cu ghid (11 euro pentru adulţi, 8 euro pentru copii) sau fără ghid (7 euro pentru adulţi, 4 euro pentru copii) tot timpul anului, cu excepţia zilelor când au loc evenimente majore. Anul acesta, stadionul a fost închis vizitării de la 28 mai până la 7 iunie, pentru Cupa Germaniei şi pentru finala Ligii Campionilor. Un tur cu ghid durează între 60 şi 75 de minute, în care turistul este condus în zone neaccesibile publicului larg.

Particularităţile stadionului

• Cu peste 300.000 de vizitatori anual, Olympiastadion este unul dintre cele mai căutate obiective turistice din Berlin. Parcul stadionului, pe terenurile căruia se practică de la fotbal până la călărie, este o rezervaţie de vegetaţie presărată cu edificii istorice. Există inclusiv bazinul olimpic din 1936.
• Stadionul Olympia are sub tribune o capelă cu pereţi tapetaţi cu foiţă din aur, pe care sunt inscripţionate rugăciuni în toate limbile, inclusiv „Tatăl nostru“ în română. Aici, microbiştii îşi pot oficia căsătoriile sau botezurile.
• Sub tribune se află inclusiv o sală de încălzire pentru atleţi, cu o pistă extrem de generoasă. De altfel, aproape fiecare spaţiu ascuns în interiorul ovalului are o utilizare practică. Există parcări subterane care merg dincolo de perimetrul tribunelor.

Vă mai recomandăm

Aceasta este mingea finalei Ligii Campionilor, de pe 6 iunie, de la Berlin

S-a decis cine va găzdui finala Ligii Europa şi a Ligii Campionilor, în sezonul 2014-2015