FOTO Documente de arhivă care vorbesc despre cea mai grea perioadă din istoria României. Anii în care statul naţional era ameninţat cu dispariţia
0Faţa hâdă a războiului este prezentată într-o serie de fotografii aflate în colecţia Arhivelor Naţionale ale României. Imagini şi documente redau atmosfera din tranşeele Primului Război Mondial, din spitalele de campanie, în cea mai grea perioadă a statului român, când era ameninţat cu desfiinţarea.
În faţa înaintării devastatoare a forţelor nemţeşti, conducerea ţării părăsise Bucureştiul asediat şi se refugiase la Iaşi, oraşul devenit capitala României. Practic, ce mai rămăsese din România a fost condus „din exil“ timp de 2 ani: din noiembrie 2016 până în noiembrie 1918.
În tot acest timp, Coroana a refuzat să plece din ţară şi să se adăpostească în Rusia, iar Parlamentul şi Guvernul i-au stat alături.
Armata Română a luptat cu ultimele resurse, disperată, pentru apărarea Moldovei, cea din urmă redută naţională. De rezistenţa frontului de nord-est depindea însăşi existenţa statului român, ale cărui celelalte regiuni erau deja sub ocupaţia inamică. Bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au fost salvarea poporului român, o şansă istorică pe care România a avut-o datorită sprijinului logistic al Franţei, care a dotat-o şi a instruit-o pe măsura combatantului mult superior numeric şi tehnic.
Frontul de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz reprezintă astfel piatra de hotar a României din primul Război Mondial. Dacă inamicul german ar fi învins, ţara noastră ar fi fost înghiţită de Imperiul Austro-Ungar.
La 27 august 1916, România a intrat în război de partea Antantei (formată din Franţa, Anglia, Rusia) împotriva Puterilor Centrale (reprezentate de Germania, Austro-Ungaria, Turcia, Bulgaria). Un an mai târziu, când războiul se încheia, poporul dăduse dovada sacrificiului suprem: 10% din populaţia ţării pierise în luptele care au salvat ţara de la dezmembrare.
Colecţia de la Arhivele Naţionale ale României arată momente de cumpănă din acea perioadă. O fotografie este făcută în ianuarie 1917, la Petrograd, înfăţişând primirea făcută Prinţului Carol şi prim-ministrului Ion I. C. Brătianu de către Marele Duce Mihail, fratele Ţarului Nicolae al II-lea, în timpul vizitei lor în Rusia pentru reglementarea colaborării militare româno-ruse.
Un document relevant este Ordinul emis în 1917 de generalul Constantin Prezan, şeful Marelui Cartier General, prin care se interzice militarilor şi civililor să vorbească în public despre operaţiunile şi situaţia militară a Armatei Române.
Aviatori germani doborâţi de Escadrila a IV-a rusă Sursa arhivelenationale.ro
La 10 mai, la Iaşi, are loc solemnitatea decorării ofiţerilor francezi membri ai Misiunii Militare Franceze în prezenţa generalului Henri Mathias Berthelot.
Un alt Ordin dat de generalii români este cel de la 10 iulie 1917, adresat de generalul Arthur Văitoianu, comandant al Corpului 2 Armată, care cere artileriei să redeschidă focul asupra artileriei inamice în zona localităţii Găurile.
La 5/18 august 1917, un buletin de informaţii de pe front oferă amănunte despre bătălia de la Mărăşeşti, iar o hartă de la 8 august 1917 schiţează situaţia frontului românesc, unde forţele inamice atacau unităţile Armatelor I şi a II-a. În august 1917, Regele Ferdinand şi Regina Maria discută cu trupele Vânătorilor de munte şi vizitează spitalul din Căiuţi.
La 14 iulie 1917, într-un articol din ziarul Lupta se scrie despre capturarea a 1500 de prizonieri germani şi ocuparea a 11 sate în urma ofensivei româno-ruse din Valea Caşinului şi Valea Putnei. Starea de spirit era totuşi proastă: o telegramă din ziua de 25 august 1917 înştiinţează intenţia de dezertare a soldaţilor ruşi. Colonelul Nicolae Samsonovici, şeful Statului Major al Armatei I, informa Marele Cartier General că soldaţii ruşi din Regimentul 118 intenţionează să părăsească frontul în data de 30 august, dacă până atunci nu se încheie pacea.
În colecţia oferită de Arhivele Naţionale există şi o scrisoare datată 10 decembrie 1917, trimisă de la Iaşi de Regele Ferdinand preşedintelui Franţei Raymond Poincaré, în care îi mulţumeşte pentru sprijinul acordat de Franţa României şi îi prezintă situaţia nefericită în care se găseşte România după retragerea armatei ruse.
Pe aceeaşi temă: