Cum au fost ucişi partizanii din Dobrogea. În noaptea execuţiilor s-a născut fata lui Gogu Puiu, liderul mişcării de rezistenţă
0În dimineaţa zilei de 16 decembrie 1949, pe malul Lacului Siutghiol, au fost executaţi 16 luptători aparţinând grupului de rezistenţă armată organizat de Gogu Puiu în regiunea Dobrogei.
Cei 16 erau lideri ai unităţilor teritoriale de rezistenţă, arestaţi în perioada anterioară, printre ei numărându-se Iancu Beca, Nicolae Hasoti, Stere Hapa, Ion Marcovici, Iancu Chiuvea. Alţi militanţi anticomunişti dobrogeni au fost executaţi în acea perioadă în zona Banatului, fiind transportaţi cu două “trenuri ale mortii”. Gogu Puiu murise, oficial, în timpul unei crâncene confruntări cu trupele de Securitate, la Cobadin, la 19 iulie 1949.
Groapa comună cu osemintele luptătorilor executaţi la 16 decembrie 1949 nu a fost găsită niciodată, în arhivele Securităţii neexistând niciun fel de indicii în acest sens.
Într-o coincidenţă cutremurătoare, în aceeaşi zi şi aproximativ la aceeaşi oră (6.30) se năştea, în arestul Securităţii din Constanţa, fiică lui Gogu Puiu, Zoe Rădulescu. Mama sa, Olimpia, a fost arestată pentru că nu l-a denunţat pe iubitul ei, Gogu Puiu, căruia urma să-i dăruiască un copil.
Zoe Rădulescu s-a născut în arest timp ce mama sa era arestată
După instaurarea regimului comunist în România, prin armistiţiul încheiat la 12 septembrie 1944, la Moscova, între România şi Puterile Aliate (Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii şi Regatul Unit al Marii Britanii), care a permis ocuparea ţării de către Armata Roşie, în toată ţara s-au organizat mişcări de rezistenţă anticomunistă, care aveau ca scop pregătirea României pentru un eventual război între democraţiile occidentale şi URSS.
Rezistenţa armată anticomunistă din Dobrogea a fost una dintre cele mai ample din întreaga Românie ocupată de sovietici, prin numărul de oameni implicaţi, care a depăşit mult cifra de 2.000.
„Haiducii Dobrogei“, aşa cum s-au autointitulat, erau echipaţi cu armament şi primeau bani şi alimente de la oameni din comunele din care proveneau. În cele din urmă, americanii, aşteptaţi de români nu au mai venit, iar oponenţii regimului comunist au fost căutaţi şi-n gaură de şarpe, omorâţi pe loc, trimişi în coloniile de muncă ale Canalului Dunăre-Marea Neagră sau aruncaţi în temniţă.
În acea perioadă, se obişnuia ca luptatorii anticomunişti să fie fotografiaţi în momentul arestării, iar la dosare există şi imagini ale cadavrelor combatanţilor anticomunişti. De asemenea, peste timp au rămas imagini din locurile unde capii mişcării de rezistenţă anticomunistă se ascundeau. O parte din conţinutul dosarelor aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au fost publicate recent în cadrul proiectului „România supravegheată“.
Vă mai recomandăm: