Constănţeanul care a ridicat o biserică în curtea casei sale: „Lumea o luase razna, mulţi erau pocăiţi. Şi atunci am zis că trebuie să fac ceva“

În satul Vânători din sud estul judeţului Constanţa, situat la o distanţă de 20 de kilometri de Mangalia, un bun creştin a vrut să lase oamenilor un dar de preţ: o biserică. A ridicat-o cu propriile puteri, însă nu mai are bani să finalizeze construcţia.

În anul 1992, pădurarul Alexandru Ioan, de 54 de ani, a decis să-şi vândă casa din Mangalia, unde locuia împreună cu soţia şi cu cei doi copii ai săi şi să se mute la ţară, acolo unde şi-a dorit dintotdeauna să trăiască. A fost atras de un sat pierdut în inima Dobrogei, Vânători, un loc liniştit, unde nu este poluare, iar oamenii trăiesc după alte reguli.

„Aici nu este circulaţie, iar poluarea este aproape zero“, explică omul gestul său.  În acei ani, în sat exista doar o geamie. În satul populat cândva de turci, şi care a purtat numele de Aşcilar, şi-au făcut gospodării şi creştinii. Ulterior, geamia a fost demolată, iar numărul turcilor s-a împuţinat de la an la an. 

Oamenii se pocăiseră
 

În sat nu a existat însă niciodată o biserică ortodoxă. Mai mult decât atât, povesteşte omul, cum preotul care la acea vreme slujea la Pecineaga, şi avea în grijă şi satul Vânători, situat la aproape doi kilometri de comună, nu prea se preocupa de viaţa spirituală a oamenilor din Vânători, mulţi trecuseră la alte religii. „Lumea o luase razna, mulţi erau pocăiţi. Şi atunci am zis că trebuie să fac ceva“, spune Ioan Alexandru.
 

La început a vrut să ridice o troiţă, unde creştinul să poată să se închine şi să aprindă o lumânare. Apoi, şi-a zis că poate face mai mult decât atât: o Casă a Domnului. Nu avea bani puşi deoparte dar a spus că Cel de Sus îl va ajuta să ducă munca la bun sfârşit. 
 

Era anul 1998 când s-a apucat să sape fundaţia bisericii în curtea casei sale. „Eu începusem să fac temelia aşa cum m-am priceput şi săpasem o groapă de 80/ 80, am crezut că este suficientă, dar apoi m-a ajutat doamna arhitect Ioana Săplăcan şi mi-a făcut planul. Ea mi-a spus că trebuie să am o fundaţie de peste un metru şi jumătate şi aşa am făcut-o, am săpat până am ajuns la pământ galben“, povesteşte el. 

A săpat fundaţia cu tractorul lui

Cu tractorul său a făcut fundaţia şi a cărat piatră tocmai de la Hagieni. Apoi, a înălţat uşor uşor pereţii. „La construcţie m-au ajutat puţin oamenii care primeau bani de ajutor social, dar foarte puţin. Mi i-a dat atunci primarul ca să mă ajute. Dar pe mulţi i-am plătit cu ziua. Nu mai ştiu cât le dădeam pe atunci. Cam 50 de lei pe zi parcă“, spune el. Banii investiţi în casa Domnului sunt ai lui şi ai nevestei sale. Copiii nu s-au opus însă niciodată. Acum, ei s-au făcut mari. Unul lucrează în învăţământ, iar celălalt în Armată. 
 

„Dumnezeu ştie cât m-a costat“, spune omul. Biserica are 40 de metri lungime şi 4 metri lăţime. A reuşit să-i facă acoperişul, însă s-a oprit aici, nemaiavând bani s-o termine. „Eu am făcut această biserică cu banii pe care îi obţineam de la culturile agricole de la pământurile pe care le am în zona Pecineaga, dar cum acum au crescut mult taxele nu mai am de unde. Aş fi terminat-o, dar abia dacă mai am bani să pot să cultiv pământul“.

Plouă în biserică
 

Între timp, construcţia s-a degradat puţin. Acoperişul, făcut din tablă, nu a fost bine executat, şi acum plouă în ea. „Eu nu mă pricep la acoperişuri şi am chemat doi muncitori să mă ajute, dar nu l-au făcut cum trebuie şi mai multe bucăţi de tablă au căzut“, spune omul.
 

În pod, are păstrate mai multe bucăţi de scândură din care să poată fi făcută catapeteasma. S-a gândit la toate. Un grec i-a donat un clopot care poate fi folosit la biserică. De asemenea, biserica mai trebuie pictată şi sfinţită.

În luna februarie a acestui an, în urma demersurilor sale, a donat construcţia şi terenul în suprafaţă de 500 metri pătraţi Parohiei Pecineaga, comună de care aparţine satul Vânători. Numai că nimeni nu s-a interesat de construcţia bisericii. „Nici nu au trecut pe aici să se uite…“, spune omul mâhnit. Dar imediat le găseşte o scuză. „Cred că aşteaptă să vadă de ce fonduri vor dispune“. 
 

Se lucrează la acte
 

Omul nu are nici acum autorizaţie de construire pentru biserică. El povesteşte că atunci când i-a încolţit în minte ideea ridicării unui lăcaş de cult în sat a mers la Arhiepiscopia Constanţei, pentru a cere sfatul. „Mi s-a zis atunci «Fă mata biserica, că de acte ne ocupăm noi», dar anii au trecut şi nici acum nu există acte“, spune Alexandru Ioan.  
 

Omul doreşte doar să-şi vadă creaţia finalizată. „Nu vreau nici recunoştinţă, nimic. Când o fi gata nu vreau să apară vreo placă cu numele meu. Dumnezeu ştie cine a făcut biserica“, spune el. 
 

Oamenii din sat s-au bucurat când au văzut că noul lor constătean le va construi o biserică. La fel de fericiţi au fost şi cei din Pecineaga. Daniel Filon, de 35 de ani, se mândreşte peste tot cu realizarea pădurarului. „De abia aştept să o văd terminată. Sigur voi veni aici la slujbă. Un asemenea gest trebuie preţuit“, spune el. 

Unul dintre cei doi preoţi care slujesc la biserica din Pecineaga, Gabriel Firon, spune că în prezent se finalizează procesul de donaţie, pentru ca Parohia să poată finaliza construcţia bisericii. El a spus că acest lucru se poate face cu bani de la Arhiepiscopia Tomisului, dar şi din donaţii şi sponsorizări. Întrebat de ce doar în anul 2014 s-a luat în discuţie acest lucru, el a spus că acum omul a cerut ajutor Bisericii pentru a finaliza construcţia. 
 

Biserica va deveni loc de rugăciune pentru un număr mic de oameni. „În sat mai sunt aproximativ 20 de familii de ortodocşi. Mai sunt cinci familii de adventişti şi câţiva musulmani“, spune preotul.

Cu binecuvântarea lui ÎPS Teodosie
 

ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, spune că bărbatul a avut binecuvântarea sa atunci când s-a apucat de ridicat biserica. Din punctul lui de vedere, este un caz unic în zona noastră. „Este un om credincios, foarte religios, darnic. La început, nu ştia care sunt regulile şi şi-a cerut iertare şi a acceptat să intre în rânduială“, a preciza arhiepiscopul Tomisului pentru Adevărul. 
 

ÎPS Teodosie spune că lucrul său se aseamănă cu cel al boierilor de altădată, care ridicau biserici în conacele lor sau pe lângă ele, dar care erau sfinţite de episcopi. 
 

Înalta faţa bisericească a mai adăugat faptul că nu va lăsa ca un lucru început pentru Dumnezeu să nu fie terminat. „Este o biserică privată în Constanţa, care nu e terminată. Nu vreau să dau nume, dar ea nu dă rod“, spune el. 
 

Până când şi satul Vânători va avea o biserică, oamenii merg la lăcaşul de cult din Pecineaga sau, cine are mijloc de transport, la mănăstirea de la Hagieni. 
 

În satul în care mai trăiesc câteva sute de suflete, de Paşti, oamenii iau lumină doar din suflete lor, iar de Crăciun nicio colindă pe uliţă.