Constanţa: Zborul miresei s-a frânt la Baloteşti

Acum 15 ani, printre victimele catastrofei aviatice se număra şi Mihaela Popescu, profesoară de franceză de la Liceul Călinescu. Ieri s-au împlinit 15 de ani de la cea mai mare tragedie din istorie aviaţiei româneşti. La 31 martie 1995, ora 9.11, la două minute după decolare, zborul TAROM Bucureşti-Bruxelles s-a prăbuşit lângă Baloteşti.

La bord se aflau 49 de pasageri şi 10 membri ai echipajului: 32 de belgieni 9 români, 3 americani, 2 spanioli, un olandez şi un thailandez. Toţi au murit.

Printre ei se afla şi o profesoară constănţeancă. Mihaela Florentina Popescu s-a stins la doar 30 de ani, cu doar câteva luni înainte de nuntă.

Destin frânt

Frumoasă, elegantă, cochetă, inteligentă, mereu cu zâmbetul pe buze, îmbrăcată în costume taior şi cămăşi cu jabou. Parcă era Audrey Hepburn! Aşa a rămas în mintea colegelor tânăra al cărei destin s-a frânt odată cu avionul care s-a prăbuşit la Baloteşti. Astăzi, ele vorbesc cu emoţie în suflet despre omul Mihaela Popescu. Profesoara nu mai semnează în condica liceului de 15 ani.

Alina Codreanu, profesor de matematică, actualul director al unităţii şcolare, spune că în minte i-a rămas doar chipul tânăr al profesoarei care-i molipsea pe toţi din jur cu veselia ei. „Eram un grup de profesori tineri aici şi ne înţelegeam foarte bine. Mihaela a venit aici în 1990, când s-a înfiinţat liceul, iar din 1991 preda Geografia Franţei la clasele bilingve. Era un om foarte vesel, plin de viaţă, era iubită de colegi şi elevi“, îşi aminteşte ea.

A presimţit tragedia

Mihaela era implicată în diverse proiecte. O delegaţie din Belgia vizitase Liceul Călinescu, după care îi adresase şi tinerei profesoare de Franceză o invitaţie. De aceea trebuia să ajungă Mihaela la Bruxelles în ziua tragică.

Tânăra profesoară trăia o frumoasă poveste de dragoste cu un inspector de Limba franceză din Timişoara. În vara aceluiaşi an urma să se căsătorească. „Spunea că vrea să-şi cumpere din Belgia şi rochia de mireasă. Nimănui nu-i trecea prin cap că drumul ei avea să se termine“, spune Alina Codreanu. A înnoptat la Bucureşti, iar în ajunul tragediei i-a scris iubitului ei o scrisoare. Îi mărturisea că are emoţii pentru zborul ce avea să urmeze, deşi nu era prima oară când călătorea cu avionul. Logodnicul ei a primit scrisoarea abia după moartea sa.

„Am aflat din ziare“

Elena Crăcea, profesor de Latină, îşi aminteşte că a aflat din ziare despre decesul tinerei colege. „Ne întorceam de la olimpiade. Eram în Bucureşti, în Gara de Nord, iar cineva ne-a arătat un ziar. Tot drumul până acasă am plâns. Nu ne venea să credem că Mihaela a murit“, povesteşte ea. „Imaginea ei îmi este foarte vie în minte. Când mi-o aduc aminte nu pot să remarc decât un paradox - o făptură plină de viaţă, al cărei destin a fost frânt într-un moment frumos al vieţii“, spune şi profesorul de Română Melek Fetisleam.

Ultima fotografie

Ultima fotografie pe care Mihaela şi colegele au făcut-o a fost imprimată pe hârtie după tragicul accident. „Toate am fost uimite când am văzut că fotografia era clară, însă chipul ei nu se putea distinge, era neclar“, povestesc profesoarele. Mihaela era singurul copil al familei Popescu. Din trupul frumoasei profesoare, pe câmpul de la Baloteşti tatăl şi logodnicul fetei au mai găsit un pulover şi mâna stângă, pe degetul căreia i-au recunoscut inelul.

Aflaţi mai multe din  !