Constanta: Marcel Andronache este ceaprazarul oraşului

Meşterul are o tehnică de atragere a clientelei nostalgice formată din proletari: un tablou cu Ceauşescu. Cine intră şi dă cu ochii de el zâmbeşte. Peste toate acestea, o astfel de meserie cere pasiune, iar confectionarea unei şepci poate dura şi trei zile.

Marcel Andronache mărturiseşte sincer că a nimerit în această meserie întâmplător. „Eu sunt croitor de formaţie. Voiam o meserie bănoasă şi curată. Am făcut şepci şi pălării din întâmplare, iar pe parcurs a început să-mi placă“, spune Andronache.

Nu este o meserie de tradiţie în familie pentru că tatăl lui a fost muzician. A avut însă un mentor bun, pe Vasile Lungu, de la care a învăţat meserie şi pe care a dus-o cu mândrie mai departe, chiar dacă nu s-a dovedit a fi foarte bănoasă.

 Este de părere că pregătirea în şcolile profesionale de atunci era una superficială, iar adevărata meserie se învaţă din practică.

Fără concurenţă

A excelat în meserie, iar vremurile au făcut să rămână singurul ceaprazar din oraş. „Nu am concurenţă pe piaţa locală, din păcate, dar vorbim de o concurenţă din exterior de care tinerii se arată interesaţi. Ei însă folosesc acele produse (şepci de tot felul) mai mult ca accesorii, fiind interesaţi de etichetă. Adevăraţii purtători de şepci o fac pentru protecţie şi au vârste înaintate“, mai spune Andronache.

Este mâhnit însă că nu a putut transmite meseria vreunuia dintre cei doi copii. „Fata lucrează la fel de bine ca şi mine, dar nu îi place meseria. Iar băiatul nu ştie să ţină niciun măcar un ac în mână“, povesteşte ceaprazarul.

Marcel Andronache este de părere că o astfel de meserie se face din pură pasiune, elementul financiar fiind unul secundar. Îşi vinde produsele cu preţuri cuprinse 15 şi câteva zeci de lei, dar pentru el este suficient cât să îşi asigure traiul de zi cu zi. În funcţie de dificultate, realizarea unei şepci poate dura între o oră şi trei zile.

Pentru nostalgici

Andronache are şi o tehnică de a-şi atrage publicul ţintă. În micuţul său atelier, printre materialele necesare confecţionării unei şepci sau pălării, tronează un portret cu Ceauşescu. Nu se declară un nostalgic al comunismului, dimpotrivă, crede în capitalism.

„Proletarii sunt clienţii mei, nostalgici ai comunismului, oameni cu vârste ce depăşesc 40 de ani, iar când intră în atelier şi dau cu ochii de tablou, zâmbesc. Deşi nu am concurenţă pe piaţa locală, ţin foarte mult la calitate. Numai astfel îmi pot fideliza clienţii“, mărturiseşte Andronache.

Se adaptează vremurilor

Întrucât meşteşugul confecţionării de şepci şi pălării clasice este pe cale de dispariţie, nici materiile prime nu se mai găsesc foarte uşor.

„Sunt şi materiale destinate altor activităţi, pe care le adaptez la ceea ce fac eu. Dacă există inventivitate şi dragoste de meserie, se poate face orice“, mai spune ceaprăzarul. Meseria sa este o nişă de piaţă. Există cerere, iar oferta lipseşte.