Constanţa: Distrugătorul Moskva zace în apele de la Agigea

Scufundarea distrugătorului a însemnat retragerea flotei ruseşti din apele teritoriale ale României, însă nu s-a aflat deocamdată ce a provocat ruperea în două a gigantului de fier.

Apele teritoriale erau apărate de un baraj de mine, amplasat în locuri secrete pe traseul Sulina - Mangalia, dar şi de distrugătoarele „Ferdinand“, „Mărăşeşti“ „Regina Maria“ şi „Mărăşti“ care patrulau zona.

La 25 iunie 1941, Comandamentul Flotei Sovietice din Marea Neagră a aprobat planul de acţiune al atacului asupra Constanţei. Ruşii au pornit la atac cu o grupare de cercetare formată din distrugătoarele „Moskva“ şi „Harcov“, gruparea navală de cercetare - lovire formată dintr-un crucişător, alte două distrugătoare, plus o grupare de debarcare.

„Moskva“ a fost liderul flotei ruse, având o lungime de 127,5 metri şi o lăţime de 11,7 metri, armament performant şi o capacitate de marş de 344 de marinari. A fost numit de specialişti „Titanicul“ Mării Negre datorită caracteristicilor sale - 2.895 tone, dotat cu 5 tunuri de 130 milimetri, 9 tuburi lans-torpile şi o viteză de 35 noduri.

În iunie 1941, contraamiralul de flotilă în retragere Petre Zamfir (foto jos) era ambarcat pe distrugătorul „Regina Maria“ şi se afla pe puntea de comandă, împreună cu comandantul navei. „Eram elev sergent în stagiu şi la vârsta de doar de 20 de ani vedeam războiul fără frică. Aşa eram instruiţi“, povesteşte Petre Zamfir. „La vremea respectivă, flota României era mult mai mică decât cea sovietică. Dar, spre exemplu, în război, din cele 47 de submarine ruseşti, 17 au fost distruse, iar România a intrat cu trei şi toate au ieşit întregi. 120  de guri de foc, însemnând tunuri de pe distrugătoare, torpile, baterii de pe coastă, erau pregătite pentru a lupta împotriva celor 700 guri de foc, 2.800 mine şi 500 torpile sovietice“, îşi aminteşte el.

Două mici puncte negre

Petre Zamfir este cel care a văzut, la orizont, apariţia flotei de război ruse. Pentru că faleza era înaltă, navele româneşti nu puteau fi observate, în timp ce siluetele navelor sovietice erau foarte clar vizibile.

„La ora 3.40 eram de cart, pe comandă, alături de căpitan, când, deodată, prin binoclu am zărit la orizont două puncte negre. S-a anunţat urgent comandantul şi s-a dat alarma de luptă“, povesteşte veteranul de război.  Armamentul naval şi aerian român era gata de atac. La ora 3.50, cele două nave ruseşti şi-au schimbat poziţia din linie în formaţie de front, ca să poată folosi armament dintr-o poziţie cât mai favorabilă. Între timp, distrugătorul „Regina Maria“ începuse ridicarea celor două ancore pentru a trece la atac. „Am văzut o gură mare de foc care a trecut deasupra catargului distrugătorului nostru. Armata sovietică deschisese atacul. Într-o secundă a urmat un alt proiectil care s-a înfipt în mal, altul a lovit în Gara Palas un vagon încărcat cu muniţie“, povesteşte Zamfir.

Se presupune că acest ultim proiectil rus ar fi fost dirijat dintr-un avion rusesc pentru a lovi depozitele de pe mal ale românilor, însă este un lucru încă neelucidat în totalitate de istorici.

Distrugătorul „Regina Maria“ a deschis imediat focul cu tunurile din prora, urmat la scurt timp de riposta de pe mal a bateriei de luptă „Tirpit“, amplasată pe malul Mării Negre, la sud de Agigea. La ora 4.26, s-a văzut o flacără imensă în convoiul sovietic. „Moskva“ a fost lovită. „Harcov“ a fost şi el avariat, dar a reuşit să se retragă în grosul formaţiei. Vedetele torpiloare româneşti „Viscolul“, „Viforul“ şi „Vijelia“ au plecat spre zona care încă fumega, aducând în port numeroşi naufragiaţi: 7 ofiţeri şi 62 de marinari, printre care şi comandantul navei, care era în stare de inconştienţă.

Aflaţi din  care sunt enigmele din jurul epavei!